După zeci de ani în care a suferit un regres al populației, râsul revine încetul cu încetul în pădurile de pe teritoriul european. Acest prădător discret era o prezență obișnuită a pădurilor de pe continent, însă cea mai mare parte a populației de râși din Europa a dispărut în ultimele două secole, se arată într-un comunicat transmis de publicația wwf.ro.
Numărul râșilor a scăzut dramatic din cauza vânării excesive, a modificărilor survenite în mediul natural și a fragmentării habitatelor, care le îngrădește deplasarea. Mai mult, lipsa unei abordări comune în statele UE pentru monitorizarea și managementul acestor animale a accentuat acest declin. Cea mai mare provocare la nivel european este integrarea monitorizării, conservării și managementului într-o strategie comună, transnațională.
În multe regiuni ale Europei, râsul a fost eliminat în mod intenționat. Începând din anii 1970, râsul a beneficiat de protecție legală, iar în aceeași perioadă au apărut și primele proiecte de reintroducere în zonele din care dispăruse complet. În prezent, în Europa trăiesc circa 9000 de râși, dintre care 2300–2400 în zona Munților Carpați. Dintre aceștia din urmă, cei mai mulți cutreieră pădurile României, cifrele oficiale vorbind de circa 1200–1500 de exemplare.
Reintroducerea cu succes a râsului în habitatele din care a dispărut depinde foarte mult de gradul de acceptare al publicului.
În România, cei peste 1000 de râși trăiesc într-un areal total de circa 6000 km², vânarea acestora fiind interzisă prin Directiva Habitate a UE. Potrivit experților, populația de râși din țara noastră este una viabilă, sănătoasă, care ocupă o mare varietate de habitate din munții Carpați. Cele mai mari amenințări la adresa râșilor din România sunt fragmentarea și degradarea habitatelor lor naturale, lipsa unui management bazat pe metode științifice, reducerea surselor de hrană din cauza exploatării excesive a vânatului, braconajul, dar și unele boli și paraziți răspândiți de câinii și pisicile fără stăpân.
