Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului a fost ctitor de biserici și de școli, filantrop și neobosit luptător pentru unirea Principatelor și pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. În data de 16 mai 2024, se împlinesc 132 de ani de la trecerea la Domnul, scrie basilica.ro.
S-a născut la Gârcina, județul Neamț, într-o familie cu 11 copii, și a fost botezat cu numele de Mihail. Părinții săi au fost preotul Petrache și prezbitera Anastasia Ștefănescu. Cinci dintre copiii lor au îmbrățișat viața monahală.
În perioada 1834-1838, tânărul Mihail a urmat cursurile Seminarului de la Socola, Iași, și a fost patru ani învățător. A fost numit profesor de retorică, pastorală, istorie și geografie la seminar în 1843, anul în care a primit și tunderea în monahism.
A fost hirotonit ierodiacon în anul 1844. Între 1848-1851 a urmat cursurile Academiei Teologice de la Kiev, înființată de mitropolitul Petru Movilă.
După finalizarea studiilor, a fost hirotonit ieromonah și numit profesor de patristică, drept canonic, liturgică și teologie comparată la Socola.
În 1856, a devenit rector al Seminarului de la Huși, pe care a reușit să-l reorganizeze la nivelul celui din Iași. În 1862, a fost ales Episcop vicar la Huși, iar în ianuarie 1865 a fost numit Episcop al Dunării de Jos, eparhie pe care a păstorit-o timp de 15 ani. În această perioadă, a construit biserici în sate, a ajutat săracii și a consolidat formarea teologică și duhovnicească a clerului.
În 1879 a fost ales Episcop al Romanului, unde a organizat seminarul teologic și a susținut material elevii cu posibilități materiale reduse. A întreprins, de asemenea, o activitate pastorală similară cu cea desfășurată la Huși, concentrată în jurul construirii de lăcașuri de cult în localitățile rurale, a reînnoit mănăstiri și schituri și a subvenționat activitatea Spitalului Public din Roman.
A fost unul dintre susținătorii activi ai Unirii Principatelor Române, precum și al unirii Bisericilor locale din Moldova și Țara Românească.A contribuit la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a lucrat la redactarea Actului Sinodal care a obținut recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885).
Episcopul Melchisedec Ștefănescu a scris numeroase cărți de teologie și istorie, dar și despre starea Bisericii în contextul epocii.
Cu trei ani înainte de a pleca la Domnul, ierarhul a redactat un testament prin care cerea înființarea unei fundații pe un teren lasat de el Bisericii. Astfel, a fost înființată Fundația „Episcop Melchisedec”.
Desființată de guvernul comunist, Fundaţia „Episcop Melchisedec” a fost reînfiinţată după 1990, iar clădirile ei au fost renovate cu fonduri europene. Începând din 2012, în ele funcţionează Centrul de zi „Episcop Melchisedec” pentru copii aflați în situație de risc şi Centrul social multifuncţional „Episcop Melchisedec”.
Fundația, împlinind testamentul lăsat de Episcopul Melchisedec Ștefănescu, a mai înființat la Roman Grădinița cu Program Prelungit Episcop Melchisedec și Școala Primară Mușatinii. La Bacău, a înființat Centrul de zi pentru copii “Sf. Ioan Botezătorul”.
