Ioan Dragalina a fost un general român, care a murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului în primul război mondial.
Se naște în Caransebeș, pe atunci provincie din Austro-Ungaria, ca descendent al unei vechi familii de grăniceri din Banat. Tatăl său, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în armata imperială austriacă, de unde demisionase în 1859. Părinții săi s-au mutat în România, unde tatăl său a devenit administrator al ținuturilor de graniță. Deoarece mama sa, Marta Lazaroni, voia să nască în casa părintească, cei doi soți au revenit la Caransebeș, unde s-a născut primul dintre cei patru copii, Ioan, potrivit site-ului muzeul-caransebes.ro.
Generalul urmează școala primară din orașul natal și școala de cadeți din Timișoara. Își continua studiile militare la Academia Militară de la Viena (1884), fiind încadrat în armata austro-ungară. Absolvește în paralel și Școala de ingineri geodezi. În 1886 s-a căsătorit cu Elena Giurgincă. Au avut împreună șase copii: doi băieți ( Corneliu – născut în 1887 și Virgiliu – născut în 1890) și patru fete (Aurora, Elena, Cornelia și Viorica).
În 1887 Ioan Dragalina a demisionat din armata austro-ungară, trece granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului științific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a.
Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța în aprilie 1911. Este decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. A fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Drobeta Turnu Severin. În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial, de partea Aliaților.
Este numit în funcția de comandant al Armatei I în 24 octombrie 1916.
Generalul Dragalina pleacă personal în Valea Jiului, în recunoaștere, În 12 octombrie 1916, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii. La întoarcere, podul este cuprins într-un schimb de focuri. Generalul este rănit de două gloanțe în brațul stâng și în omoplat. Regele Ferdinand I al României îi conferă Ordinul Mihai Viteazul. La 16 octombrie 1916, îi este amputat brațul stâng. Starea sa începuse să se îmbunătățească, însă spre seară se declanșează septicemia. Moare în seara zilei de 9 noiembrie 1916.
Pentru modul cum a condus Divizia 1 Infanterie și Armata 1 în Campania anului 1916– este decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III,fiind unul dintre primii generali decorați cu acest ordin.
„Cine l-a cunoscut în viață a rămas puternic impresionat de puterea personalității sale. Era de o statură înaltă și avea o înfățișare frumoasă, înfățișarea clasică a bănățeanului voinic. Ochii lui mari și negri păreau a căuta mai întâi ce e mai bun și mai nobil în ființa omenească, de aceea s-a și putut apropia sufletește de cei pe care-i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul Ion Drăgălina”.
Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din București, unde sunt prezenți nume importante ale vremii – regelui Ferdinand, principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României), Vintilă I.C. Brătianu (ministrul de război), Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).
Sursa video: TVR Timișoara
