Bonifaciu Florescu (n. 14 mai 1848, Budapesta – d. 18 decembrie 1899, București), a fost un publicist, traducător și critic literar, precizează site-ul unitischimbam.ro.
Era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.
Asupra legăturii fiicei lor, Floreștii au ascuns adevărul, în timp ce Bălceștii au recunoscut paternitatea copilului.
A absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licentiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).
Reusit prin concurs pentru postul de profesor la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873), e destituit de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti,ca prof. de istorie.
Preda aici, la „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba franceza.
Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu”, e atacat de acesta din urma in poezia” Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).
Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu.
A colaborat cu aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”.
A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu). A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”.
De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.
