Mitropolitul Teoctist I al Moldovei, personalitate marcantă a istoriei și vieții spirituale moldovenești, a trecut la cele veșnice la 18 noiembrie 1478, după 25 de ani de păstorire, rămânând în memoria istoriei drept unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai Sfântului Ștefan cel Mare, precizază Mănăstirea Putna.
Legătura dintre Mitropolitul Teoctist și voievodul Ștefan cel Mare a avut un rol esențial în consolidarea Moldovei, atât din punct de vedere politic, cât și bisericesc. Ierarhul a fost cel care l-a uns în domnie pe tânărul Ștefan, în anul 1457, la locul numit Dereptate, pe Siret, contribuind la legitimarea domniei acestuia într-o perioadă marcată de instabilitate și conflicte interne.
În primii ani ai domniei, Mitropolitul Teoctist a fost un sprijin important pentru voievod, oferindu-i sfaturi și contribuind la pacificarea țării. În contextul luptelor pentru tron și al exilului unor boieri, ierarhul s-a implicat în reconcilierea acestora cu domnul Moldovei, fiind primul care a garantat pentru promisiunile de iertare și întoarcere în țară.
Autoritatea Mitropolitului Teoctist s-a manifestat și în relațiile diplomatice ale Moldovei. La 2 martie 1462, acesta a semnat un tratat cu regele Poloniei, reprezentând țara și comunitatea moldovenească, într-un gest care evidențiază prestigiul său deosebit.
Un alt moment important al colaborării dintre cei doi a fost sfințirea Mănăstirii Putna, la 3 septembrie 1469. Sfântul Ștefan cel Mare a ales această dată în semn de cinstire a Sfântului Cuvios Teoctist din Palestina, al cărui nume îl purta mitropolitul. Ceremonia a fost una de amploare, la care au participat numeroși ierarhi, preoți și diaconi.
Mitropolitul Teoctist a avut, de asemenea, un rol important în dezvoltarea vieții bisericești și culturale din Moldova. În timpul colaborării sale cu Ștefan cel Mare, au fost organizate mai bine structurile ecleziastice, au fost sprijinite mănăstirile și episcopiile, iar cultura și activitatea de copiere a manuscriselor au cunoscut o dezvoltare semnificativă. Tradiția cronicărească îl asociază și cu redactarea primelor cronici moldovenești de la Putna.
După 25 de ani de păstorire, la 18 noiembrie 1478, Mitropolitul Teoctist a trecut la cele veșnice. Recunoscător pentru sprijinul și îndrumarea părintească primite, Ștefan cel Mare l-a înmormântat la Mănăstirea Putna și a așezat deasupra mormântului o piatră inscripționată, în care îl numește cu prețuire „părintele nostru”.
Mormintele celor doi, aflate la Mănăstirea Putna, rămân peste veacuri o mărturie a legăturii spirituale și a colaborării dintre două personalități care au contribuit decisiv la consolidarea Moldovei și a vieții sale bisericești.
Figura Mitropolitului Teoctist continuă să fie evocată ca un model de înțelepciune, credință, responsabilitate și devotament față de Biserică și țară.
Sursa: Mănăstirea Putna













