Pe 21 noiembrie 2026 se împlinesc 20 de ani de la moartea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, preotul care a cunoscut ororile temnițelor comuniste, dar nu a renunțat niciodată la credință, demnitate și dragostea față de semeni, scrie doxologia.ro.
Născut în anul 1925, în localitatea Mahmudia, județul Tulcea, într-o familie de țărani credincioși, Gheorghe Calciu a fost cel mai mic dintre cei 11 copii. Destinul său avea să devină unul dintre cele mai impresionante exemple de mărturisire creștină și rezistență spirituală din perioada comunistă.
După absolvirea liceului, a urmat Facultatea de Medicină din București, însă în anul 1948 a fost arestat pentru legăturile sale cu foști colegi și pentru activitatea considerată ostilă de autoritățile comuniste. A fost condamnat la opt ani de închisoare și trimis la penitenciarul Pitești, unde a trecut prin una dintre cele mai cumplite experiențe represive din istoria României: reeducarea prin tortură.
A cunoscut apoi închisorile Gherla, Jilava și Aiud, petrecând în total 15 ani în detenție. În condiții de foamete, frig și violență extremă, credința a rămas pentru el un sprijin fundamental. Una dintre cele mai impresionante mărturii ale solidarității sale este legată de perioada petrecută la Casimca Jilavei, unde l-a îngrijit pe Costache Oprișan, un deținut grav bolnav, împărțind cu acesta puținele resurse pe care le avea.
Eliberat în 1963, Gheorghe Calciu și-a continuat studiile, a absolvit Facultatea de Limba Franceză și, împlinindu-și făgăduința făcută în temniță, a devenit preot. A fost numit profesor la Seminarul Teologic din București, unde s-a apropiat de tineri și a încercat să le transmită valorile credinței creștine.
În anul 1978, într-un context marcat de demolarea unor biserici și de presiunile regimului comunist asupra Bisericii, Părintele Gheorghe Calciu a rostit celebrele „Șapte cuvinte către tineri”. Predicile sale au devenit un act de curaj și de mărturisire publică a credinței, atrăgând reacția dură a autorităților. A fost îndepărtat din învățământ, arestat și condamnat la zece ani de închisoare. În timpul detenției, a trecut din nou prin anchete, izolare și tratamente inumane. În 1981, a făcut o grevă a foamei de 26 de zile, cerând dreptul soției și al copilului său de a emigra.
Eliberat la 20 august 1984, a continuat să fie supravegheat de Securitate, iar în 1985 a fost expulzat în Statele Unite ale Americii. Departe de țară, și-a continuat misiunea preoțească, slujind comunitățile românești din diaspora. Stabilit la Washington, a preluat parohia „Sfânta Cruce”, unde s-a remarcat nu doar prin activitatea pastorală, ci și prin grija față de oamenii sărmani, bătrâni și bolnavi.
A muncit inclusiv în construcții pentru a-și întreține familia și pentru a susține activitatea comunității bisericești, demonstrând că slujirea aproapelui nu se limitează la cuvinte, ci se împlinește prin fapte.
După 1989, a revenit în România, însă a continuat să întâmpine ostilitate și dificultăți. A rămas până la sfârșitul vieții un apărător al credinței și al libertății de conștiință.
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa a trecut la Domnul pe 21 noiembrie 2006, la Washington DC, chiar în ziua sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Potrivit dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost adus în România și înhumat la Mănăstirea Petru Vodă, județul Neamț.
O moștenire care nu se stinge
La două decenii de la plecarea sa din această lume, Părintele Gheorghe Calciu rămâne o personalitate de referință a rezistenței spirituale românești. Viața sa vorbește despre puterea credinței în fața suferinței, despre curajul de a apăra adevărul și despre dragostea față de aproapele, chiar și în cele mai grele împrejurări.
Prin predicile sale, prin mărturia din temnițele comuniste și prin activitatea pastorală desfășurată în țară și în diaspora, Părintele Calciu a lăsat generațiilor următoare un mesaj puternic: libertatea sufletului nu poate fi înfrântă prin teroare, iar credința autentică se dovedește prin jertfă, răbdare și iubire.
Veșnică să-i fie pomenirea!
Sursa. doxologia.ro














