Petre Ispirescu, scriitor, folclorist și tipograf român, rămâne o personalitate de referință a culturii naționale, prin contribuția sa remarcabilă la culegerea și valorificarea basmelor și poveștilor populare românești.
La 21 noiembrie 1887 se stingea din viață Petre Ispirescu, cel care a dăruit literaturii române unele dintre cele mai îndrăgite povești ale copilăriei. Născut în ianuarie 1830, la București, acesta și-a dedicat o mare parte din viață descoperirii, culegerii și repovestirii creațiilor populare, contribuind decisiv la păstrarea patrimoniului spiritual românescl, scrie culturainiasi.ro.
Provenit dintr-o familie modestă, fiu al unui frizer, Petre Ispirescu nu a urmat studii școlare îndelungate. A învățat să citească pe lângă bisericile din cartierul său, iar mai târziu și-a format singur cultura, prin lectură și prin experiența dobândită în tipografiile bucureștene. La numai 14 ani a devenit ucenic tipograf, meserie care avea să-i marcheze întreaga carieră.
Contactul cu lumea cărților și cu personalități importante ale vremii, precum Nicolae Filimon, C. A. Rosetti, Ion Ghica și Vasile Boerescu, i-a deschis noi perspective culturale. În 1862, la îndemnul lui Nicolae Filimon, a publicat primele șase basme culese de el, printre care se numără „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Prâslea cel voinic și merele de aur” și „Balaurul cel cu șapte capete”.
Un moment important al activității sale literare l-a reprezentat apariția, în 1872, a volumului „Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi”, apreciat pentru valoarea documentară și pentru frumusețea limbajului. Încurajat de mari personalități culturale, printre care B. P. Hasdeu, Alexandru Odobescu și Vasile Alecsandri, Ispirescu și-a continuat activitatea de valorificare a tradițiilor populare.
În 1882 a publicat ampla culegere „Legendele sau basmele românilor”, care cuprindea 37 de basme și a beneficiat de o prefață semnată de Vasile Alecsandri. Printre poveștile care i-au consacrat numele se află „Greuceanu”, „Aleodor Împărat”, „Ileana Simziana”, „Zâna zânelor”, „Fata moșului cea cuminte” și „Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat”.
Meritul lui Petre Ispirescu nu constă doar în păstrarea unor povești transmise din generație în generație, ci și în talentul de a le reda într-un limbaj expresiv, apropiat de sufletul cititorului. Prin stilul său, a reușit să păstreze farmecul oralității și înțelepciunea populară, oferind literaturii române opere care continuă să fie citite și apreciate.
Pe lângă activitatea literară, Petre Ispirescu s-a remarcat și ca tipograf și editor, implicându-se în dezvoltarea presei și a industriei tipografice românești.
A murit în noiembrie 1887, în urma unei congestii cerebrale, data de 21 noiembrie fiind menționată în numeroase surse, deși există și referințe care indică ziua de 27 noiembrie.
La aproape un secol și jumătate de la dispariția sa, Petre Ispirescu rămâne un nume de neșters în cultura română. Basmele sale continuă să treacă din generație în generație, păstrând vie lumea personajelor fantastice, a curajului, a dreptății și a înțelepciunii populare. Prin opera sa, poveștile românilor au devenit o moștenire literară de neprețuit.
Sursa: culturainiasi.ro














