La 22 octombrie 1846, în comuna Bivol, astăzi Viișoara, din fostul județ Dorohoi, se năștea Dimitrie Brândză, personalitate marcantă a medicinei și științelor naturii românești. Provenit din familia paharnicului Gheorghe și a Ruxandei Brândză, acesta avea să devină unul dintre cei mai importanți botanisti ai secolului al XIX-lea, precizează site-ul rador.ro.
După studiile liceale urmate la Iași, Dimitrie Brândză și-a continuat pregătirea la Paris, unde a studiat științele naturale și medicina. În 1869 a obținut titlul de doctor în medicină, cu o teză dedicată istoriei botanice și terapeutice a gențianaceelor utilizate în medicină.
Cariera sa universitară a început în Moldova, unde a activat ca profesor și medic, iar în 1874 a ajuns la București, ocupând Catedra de Botanică și Zoologie a Universității. Prin activitatea didactică și științifică, a contribuit la dezvoltarea învățământului superior și la consolidarea botanicii ca disciplină independentă. A elaborat, de asemenea, manuale de geologie, zoologie și botanică destinate învățământului secundar.
O contribuție fundamentală la cunoașterea florei României
Una dintre cele mai importante realizări ale sale este lucrarea „Prodromul florei române”, publicată în 1883. Aceasta reunește peste 2.100 de specii de plante cunoscute în Moldova și Muntenia, constituind o contribuție esențială la dezvoltarea cercetării floristice din România.
Brândză s-a implicat activ și în identificarea și descrierea unor specii de plante, contribuind totodată la dezvoltarea terminologiei botanice românești. Printre lucrările sale se numără „Fragmente din flora României”, „Numirile vulgare ale plantelor” și „Contribuțiuni nouă la flora României”. Alte cercetări, inclusiv cele referitoare la flora Dobrogei, au fost publicate după moartea sa.
Numele său, legat de Grădina Botanică din București
Un capitol important al activității lui Dimitrie Brândză îl reprezintă dezvoltarea Grădinii Botanice din București. Începând din 1874, când instituția a intrat în componența Universității din București, profesorul a susținut reorganizarea și modernizarea acesteia.
Eforturile sale au dus la obținerea, în 1884, a unui teren și a fondurilor necesare amenajării unei noi grădini botanice, pe amplasamentul actual. Au fost construite sere, au fost realizate plantații de arbori și arbuști și a fost ridicat Institutul Botanic, destinat cercetării și păstrării colecțiilor științifice.
Institutul a găzduit laboratoare, un ierbar și un muzeu botanic, însă clădirea a fost grav afectată de bombardamentul din 4 aprilie 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Recunoaștere academică și o moștenire durabilă
Pentru meritele sale în domeniul cercetării și al învățământului universitar, Dimitrie Brândză a fost ales membru titular al Academiei Române la 30 iunie 1879. În 1880, a susținut discursul de recepție intitulat „Despre vegetațiunea României și exploratorii ei”, iar între 1892 și 1895 a ocupat funcția de vicepreședinte al instituției.
Dimitrie Brândză a murit la 3 august 1895, la Slănic-Moldova, lăsând în urmă o moștenire științifică importantă. Prin cercetările sale, activitatea didactică și contribuțiile la dezvoltarea instituțiilor botanice, el rămâne o personalitate de referință a științei românești și un nume reprezentativ pentru istoria intelectuală a Moldovei.
La 180 de ani de la nașterea sa, personalitatea lui Dimitrie Brândză oferă un prilej de a readuce în atenția publicului contribuția unui savant originar din ținutul Botoșanilor, care și-a dedicat viața cunoașterii și valorificării patrimoniului vegetal al României.
Sursa: rador.ro
Sursa video: Turist prin lume
