A fost redactor şef al revistei literare „Viaţa Românească” şi director general al Bibliotecii Academiei Române; (n. 7 septembrie 1902) relatează Radio Chișinău.
Este unul dintre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române.
A scris și memorialistică și eseuri, a fost și editor. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București și a studiat filologia romanică la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Era supranumit „Șerban cel Rău”.
Șerban Cioculescu a fost douăzeci de ani profesor secundar la liceul din Găești. A debutat editorial în 1935 cu ” Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol”. Și-a luat doctoratul în 1945 cu o teză despre Dimitrie Anghel.
O mare parte a activității sale și-a consacrat-o studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale. Așa cum scria Dan C Mihăilescu, „în istoria noastră literară, Șerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru Eminescu: uriașă defrișare documentară, sinteză factologică, biografie și textologie”.
Sursa video: youtube TRINITAS TV.