Părintele Teofil Părăian s-a născut la 3 martie 1929, în satul Topârcea din judeţul Sibiu şi din copilărie a rămas orb. A urmat cursurile unor şcoli speciale pentru nevăzători de la Cluj-Napoca şi Timişoara, iar în perioada 1948-1953 a urmat cursurile Institutului Teologic de la Sibiu. A intrat în 1953 în obştea Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus şi în acelaşi an a fost tuns în monahism. Şapte ani mai târziu a fost hirotonit diacon şi în 1983 a fost hirotonit preot. În 1988 a fost hirotesit arhimandrit, iar din 1992 şi până la sfârşitul vieţii a ţinut o serie de conferinţe duhovniceşti în ţară şi străinătate. Câteva zeci de cărţi au fost publicate şi au consemnat pentru eternitate cuvintele de suflet şi predicile sale. Cele mai reprezentative cuvântări sunt cele ţinute în marile centre studenţeşti, unde părintele Teofil a poposit adesea şi le-a vorbit tinerilor despre credinţă, viaţa duhovnicească, rugăciune şi i-a îndemnat mereu să rămână buni fii ai Bisericii strămoşeşti, scrie ziarullumina.ro.
Trecerea în veşnicie a părintelui Teofil Părăian, marele duhovnic de la Mănăstirea „Sfinţii Martiri Brâncoveni” de la Sâmbăta de Sus, a adus multă tristeţe în sufletele credincioşilor şi ale clerului din ţară. Mormântul său de la mănăstirea braşoveană este locul unde ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi îl plâng şi-l pomenesc neîncetat.
Părintele Teofil Părăian, unul dintre marii duhovnici pe care i-a avut vreodată Ardealul şi întreaga Biserică Ortodoxă Română, a încetat să mai vieţuiască printre fiii săi duhovniceşti pe 29 octombrie 2009, când a plecat să se întâlnească cu Domnul Hristos, pe Care l-a slujt pe pământ vreme de 80 de ani. Mii de credincioşi veneau an de an să-l vadă pe părintele orb de la Sâmbăta de Sus, care vedea cu ochii sufletului aşa cum numai oamenii sfinţi reuşesc. Cuvântările sale, predicile sale, vocea sa inconfundabilă şi, mai ales, bucuria şi optimismul pe care le transmitea părintele Teofil au rămas în sufletele pelerinilor ca daruri de la Dumnezeu oferite pământenilor printr-un om ales. Obştea mănăstirii braşovene a rămas îndurerată de la trecerea la cele veşnice a părintelui Teofil, însă amintirea sa a rămas vie în istorica mănăstire de la poalele Munţilor Făgăraş.
„Simţim o lipsă mare, pentru că părintele Teofil era un stâlp de nădejde al mănăstirii noastre. Chiar dacă nu era duhovnicul tuturor monahilor, părintele Teofil era un îndrumător spiritual pentru toţi şi un mare duhovnic al mănăstirii. Foarte mulţi credincioşi veneau din toată ţara şi se spovedeau la părintele Teofil. Îl pomenim tot timpul şi este mereu în gândul nostru. Noi am marcat această zi de împlinire a doi ani de la trecerea sa la Domnul încă de duminica trecută, când Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de Parastas”, a spus stareţul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs.
Pentru viaţa bisericească din Ardeal, părintele Teofil Părăian a fost o voce cu renume, care a ştiut dintotdeauna să-şi strângă ucenici, să răspundă la întrebările ce frământau societatea contemporană şi, mai ales, să îndrume preoţii şi credincioşii către rugăciune şi cele duhovniceşti. Părintele Teofil Părăian este considerat unul dintre duhovnicii reprezentativi pentru Ardeal şi România întreagă, simţindu-se o lipsă enormă în aceşti doi ani ce au trecut de la plecarea sa la Hristos.
„Îl păstrăm pe părintele Teofil în suflet, ca pe o candelă aprinsă. Dacă în sufletul nostru se stinge candela credinţei, murim, deşi suntem vii. Suntem încredinţaţi că mijlocirea sa la Domnul ne va fi de mare folos. Întotdeauna plecăm de la mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, de la mormântul său cu multă bucurie duhovnicească în suflet. La doi ani de la trecerea sa la cele veşnice, părintele Teofil îşi deschide din nou braţele duhovniceşti pentru ca să ne binecuvânteze pe toţi cei care îi aducem prinos de cinstire, mulţumire şi preamărire lui Dumnezeu, Cel care a rânduit să fim alături de un astfel de om şi să primim binecuvântarea unui ales al lui Dumnezeu, un trimis al Său în lume. Dacă Dumnezeu nu l-a învrednicit să vadă lumina zilei şi frumuseţea lumii, l-a învrednicit, în schimb, să vadă lumina lăuntrică din fiecare din noi şi să ne cunoască altfel decât cunoaştem noi, care uităm uşor ceea ce vedem şi cunoaştem. Nu ne-a uitat pe nici unul dintre noi şi ne-a păstrat în sufletul său, într-o imagine sfântă şi de dincolo ne vede pe fiecare aşa cum suntem”, a spus Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
Sursa video: TVR 1.
