Vasile Popovici a fost un compozitor român, profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România. Cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu, informează publicația wikiwand.
Vasile Popovici s-a născut pe 21 ianuarie 1900 la Vărzărești, Orhei.
Studiază la Școala de dirijori de cor din Odesa (1917) cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918-1921) cu Antonin Ciolan (contrapunct, fugă) și la Schola Cantorum din Paris(fr)[traduceți] (1927-1930) cu Amédée Gastoué(fr)[traduceți] (cant gregorian), Paul Le Flem(fr)[traduceți] (contrapunct), Vincent d’Indy (compoziție, orchestrație).
Între anii 1921-1923, 1925-1926, este profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române „Cântarea Moldovei” din Paris (1927-1930).
Profesor de cant gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București (1932-1936), profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău (1935-1940). În 1936, organizează și conduce Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași.
Devine consilier muzical la Radio București (1940-1959) și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București (1943-1949).
Primește Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960-1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.
