Octavian Angheluță s-a născut la data de 3 mai 1904, in Brăila, si a încetat din viață la data de17 noiembrie 1979, București.
In perioada 1924-1927 Octavian ANGHELUȚĂ urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și frecventează în același timp Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti în 1928, sub îndrumarea lui G .D. Mirea şi a lui Camil Ressu, tânărul Octav Angheluţă obţinea prima sa recunoaştere în spaţiul artistic românesc în anul 1929, la expoziţia Salonului Oficial, unde prezenta lucrările „Colţ de atelier” şi „Natură moartă”, precizează site-ul vellant.ro.
După absolvire, lucrează ca profesor de desen, mai întâi la licee din Huşi şi Câmpina, apoi la Cernica şi Bucureşti.
Întreprinde de-a lungul timpului o serie de călătorii de studii, astfel, în 1931, 1938 – Franța, Olanda, Italia; 1946 – Bulgaria; 1956 – Austria, Ungaria; 1953, 1958, 1959 – Moscova, Leningrad, Kiev, Praga; 1945, 1946 – Sofia; 1960 – Cehoslovacia.
Portretul ocupă un loc important în opera lui Octav Angheluţă, care pune omul în centrul preocupărilor sale. Artistul mărturiseşte că omul, ”cea mai complexă manifestare a vieţii”, este pentru el o bogată sursă de inspiraţie artistică, oferindu-i ”cele mai variate combinaţii de forme, cele mai luxuriante game de nuanţe şi armonii coloristice, cele mai neaşteptate virtuţi expresive şi o problematică adecvată inepuizabilă”.
Pictorul Octav Angheluță a fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu și profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București.
