Eugen Frunză a fost un poet român, reprezentant al realismului socialist în literatură. Versurile imnului național al Republicii Populare Române între 1953 și 1977, „Te slăvim, Românie!”, au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu. Absolvent al Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, în 1936 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți dar, după trei ani a întrerupt studiile, potrivit site-ului unitischimbam.ro.
A făcut trei ani de front în campania din Rusia, ca ofițer, iar după razboi a ajuns, în 1945 pentru scurt timp, secretar al Partidului Comunist Român, iar în 1946 a fost numit prefect al județului Rădăuți. Din 1947 a lucrat în presa centrala și în sistemul editorial, fiind, pe rând, redactor cu probleme agrare la Scînteia, redactor-șef adjunct la Flacăra, Albina și apoi la Contemporanul, redactor-șef la Flacăra și director al Editurii Tineretului; secretar al Uniunii Scriitorilor (1953–1955).
A debutat in 1940, în Convorbiri literare, cu traduceri din limba germană; în același an se petrece și debutul editorial, cu volumul de poeme Din inimă. A colaborat la Bucovina (Cernăuți), Clopotul (Botoșani), Gazeta literară, România literară, Flacăra, Contemporanul, Viața militară, Luceafărul, Munca, la Radio Bucuresti. A scris, împreună cu Dan Deșliu, versurile imnului național al Republicii Populare Române (1953–1977), Te slăvim, Românie!
