La 30 septembrie 1496, Ștefan cel Mare a terminat zidirea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Popăuți, unul dintre monumentele reprezentative ale arhitecturii medievale moldovenești. Așezământul, aflat astăzi în municipiul Botoșani, păstrează mărturia unei importante perioade din istoria Moldovei și a domniei marelui voievod, precizează doxologia.ro.
Potrivit pisaniei, biserica a fost ridicată în al 40-lea an al domniei lui Ștefan cel Mare, fiind inițial o biserică de mir. Locul ales pentru construcție avea o poziție strategică, iar în apropiere se afla și curtea domnească unde voievodul obișnuia să poposească în drumurile sale dintre Suceava și Hârlău.
Denumirea „Popăuți” își are originea în slavonă și este legată de oamenii Bisericii. Așezarea s-a dezvoltat ulterior, iar documentele istorice arată că biserica a continuat să funcționeze ca biserică de mir timp de mai multe secole.
În anul 1751, Biserica „Sfântul Nicolae” a devenit mănăstire de călugări. Doi ani mai târziu, domnitorul Constantin Racoviță a închinat mănăstirea Patriarhiei Antiohiei, iar aici au fost așezați călugări greci.
Schimbările administrative și istorice au continuat în secolele următoare. În urma secularizării averilor mănăstirești, în 1863, așezământul a redevenit biserică de mir. În 1897, monumentul a fost declarat monument istoric, iar în 1899 statul român a început lucrările de restaurare exterioară, finalizate în 1906.
Secolul al XX-lea a adus noi transformări. În 1972, personalul bisericesc era format din doi preoți, doi cântăreți și un paraclisier. După 1989, viața monahală a fost reluată: mănăstirea a fost reînființată în 1991 și repopulată în 1996.
Astăzi, Biserica „Sfântul Nicolae” Popăuți rămâne unul dintre reperele istorice și spirituale ale Botoșaniului, legând peste cinci secole de istorie de numele lui Ștefan cel Mare și de patrimoniul medieval al Moldovei.
Sursa: doxologia.ro
