Născut în data de 5 august 1922 în satul Siliștea-Gumești, județul Teleorman, se distinge în literatura română drept unul dintre cei mai buni și proeminenți scriitori, relatează publicația liceunet.ro.
În aprilie 1942, Marin Preda își face debutul literar cu schița „Părlitu’” în ziarul „Timpul”, unde se va angaja pe postul de corector. Va lucra apoi ca funcționar la Institutul de statistică și secretar de redacție la „Evenimentul zilei”. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela „Calul” produce asupra celor prezenți o impresie excelentă. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, intitulat „Întâlnirea din pământuri”.
Între 1943-1945 este recrutat în armată, iar în 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Începând cu anul 1952, Marin Preda devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul „Moromeții”.
În aceeași perioadă, scriitorul face o excursie în Vietnam, cu ocazia căreia vizitează Pekinul. Tot atunci, acesta devine fascinat de William Faulkner, citind cu înfrigurare marii romancieri ai lumii. Câțiva ani mai târziu, în 1968, Marin Preda este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1970, devine director al editurii Cartea Românească, urmând ca mai apoi, în 1971, romanul său, „Marele singuratic”, să fie onorat cu premiul Uniunii Scriitorilor.
Marin Preda s-a stins din viață în anul 1980, la Mogoșoaia, în data de 16 mai. Familia sa consideră că moartea acestuia se află în strânsă legătură cu publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni”. Într-adevăr, moartea lui Marin Preda s-a petrecut în condiții stranii. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”. Marin Preda este înmormântat în Cimitirul Bellu, pe Aleea scriitorilor.