Odată cu inventarea aparatului Coandă-1910, tânărul inginer şi fizician român avea să revoluţioneze industria aeronautică şi să atragă atenţia întregii lumi ştiinţifice, scrie ziarullumina.ro.
Descoperirile acestui geniu al tehnicii s-au concretizat în peste 250 de invenţii brevetate de-a lungul vieţii, care i-au adus numeroase premii internaţionale şi titluri academice.
Henri Marie Coandă rămâne un pionier în multe domenii de cercetare, însă istoria ştiinţei şi tehnicii îl consemnează drept inventatorul avionului cu reacţie şi părintele mecanicii fluidelor.
„Domeniile ştiinţei sunt aşa de vaste şi atrăgătoare – nota într-o scrisoare savantul Henri Coandă în 1963 – că nu m-am putut abţine de a le atinge mai pe toate. Dacă în aerodinamică am un oarecare renume, aceasta nu înseamnă că nu am găsit în alte branşe câteva lucruri interesante, atât în biologie, electronică, cristalografie, studiile spaţiale, hidrodinamică, studiul apei în general, optică, termodinamică, energie nucleară ş.a.m.d.”
Părintele aviaţiei cu reacţie
Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti. A fost cel de-al doilea copil al generalului Constantin Coandă, fost profesor de matematică. Termină liceul militar ca şef de promoţie, însă renunţă la cariera militară şi se dedică pasiunii pentru tehnică.
A fost fascinat de miracolul vântului încă din copilărie. S-a perfecţionat în numeroase institute de învăţământ superior din străinătate (Politehnica din Berlin, Universitatea din Ličge, Institutul de Electrotehnică Montefiori), iar în 1909 termină Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice din Paris, ca şef al primei promoţii de ingineri de aviaţie.
La vârsta de 22 de ani, Henri Coandă a devenit deja inginer diplomat, licenţiat în ştiinţe, inginer aeronaut, inginer frigorist şi a început la Paris o bogată activitate în domeniul aerodinamicii experimentale şi al construcţiei de avioane.
În 1910, la numai 24 de ani, Henri Coandă a expus la cel de-al doilea Salon Internaţional Aeronautic din Paris un nou tip de aeroplan. Prin afişul de prezentare desenat de el, Coandă a lansat pentru prima dată în lume denumirea de „turbopropulsor” dată acestui prototip care avea caracteristici cu totul aparte. Acesta a fost primul motor cu reacţie, premergătorul avioanelor turboreactoare din zilele noastre, prin care Henri Coandă devine părintele aviaţiei cu reacţie.
Unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului al XX-lea
În decembrie 1910, Henri Coandă a realizat primul zbor din lume al unui avion cu reacţie. Zborul scurt s-a încheiat cu un accident din care inventatorul a scăpat nevătămat. Cu această ocazie, a observat un fenomen ciudat, care abia după 20 de ani de studiu l-a înţeles şi l-a denumit „efect Coandă”. Henri Coandă trece cu uşurinţă peste eşecul zborului ratat şi continuă cu o serie de invenţii, printre care prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie şi primul tren aerodinamic din lume.
O altă idee revoluţionară a lui Henri Coandă, rămasă la nivel de schiţă, o găsim în domeniul arhitecturii. La începutul anilor â20, după încheierea Primului Război Mondial, când se căutau soluţii ieftine şi eficiente pentru construirea de noi locuinţe, Henri Coandă a venit cu o soluţie inspirată, drept care în 1930 obţine la Padova medalia de aur „pentru inventarea construcţiilor în configuraţie multicelulară”.
După o carieră strălucită, Henri Marie Coandă este onorat de întreaga lume ştiinţifică mondială şi considerat unul dintre cei mari inventatori ai secolului al XX-lea. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi a fost membru al Academiei Române, precum şi al Societăţii Aeronautice Engleze.
„Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista mai multe naţii care să fi adus, faţă de numărul locuitorilor, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani”, a spus Henri Marie Coandă cu prilejul unui discurs de recepţie susţinut la Academia Română.
Pionierate în mecanica fluidelor şi desalinizarea apei
Descoperirea „efectului Coandă” l-a determinat pe Coandă să studieze curgerea jeturilor fluide şi în 10 octombrie 1934 a obţinut brevetul francez de invenţie sub numele de Procedeu şi dispozitiv pentru a devia o vană de fluid care pătrunde în alt fluid, devenind astfel părintele unei noi ramuri în ştiinţă, cea a mecanicii fluidelor.
Un alt pionierat mai puţin cunoscut pe care l-a realizat Coandă, şi la care a lucrat toată viaţa, a fost în domeniul desalinizării apei. În acest sens, specialistul în fluide a cercetat apa, făcând călătorii pe tot globul încă din adolescenţă. La începutul anilor 20, Henri Coandă a fotografiat fulgii de zăpadă şi a observat că aceştia diferă ca formă, în funcţie de zona geografică, că au un sistem circulator al apei, ca şi fiinţele vii, format din artere mici, iar când această circulaţie încetineşte, fulgii îngheaţă şi mor.
Cu puţin înainte să moară, Henri Coandă a fost convins că a făcut marea descoperire a vieţii sale: „apa vie” sau elixirul vieţii seculare. Mostrele de apă păstrate 40 de ani şi rezultatele cercetărilor i le-a lăsat asistentului său, Patrick Flanagan, ulterior nominalizat la premiul Nobel pentru descoperirile sale în biochimie şi nutriţie.
Sursa video: arhiva TVR
