Astăzi, 2 noiembrie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, părintele Andrei Berbeci a fost condus pe ultimul drum și înmormântat în cimitirul Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” Corlăteni. Slujba de prohodire a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Zeci de preoți și credincioși, precum și cei apropiați clericului, și-au luat rămas bun și l-au condus pe ultimul drum pe cel care a păstorit timp de 3 de ani comunitatea din Dămideni, preotul Andrei Berbeci, scrie doxologia.ro.
Slujba înmormântării a fost săvârșită de Părintele Mitropolit Teofan, care a subliniat în cuvântul său de mângâiere, rostit familiei și celor prezenți, că trebuie să nu deznădăjduiască și că trebuie să aibă credința în Înviere:
Acum câteva zile, sufletul părintelui Andrei a plecat la cer. Trupul său, înainte de a fi așezat în mormânt, este încă între noi. La vârsta lui, omul își face planuri, se gândește la una sau la alta, la copii, la viitorul lor, omul este plin de planuri. Părintele Andrei a avut și el, cu certitudine aceleași gânduri și aceleași planuri pe care le au cei de vârsta lui și cei chiar cu vârstă dublă. Așa este omul, vede pe oameni plecând, dar se vede pe sine, eventual sănătos și speră că mai trăiește. Însă, este cuvântul Domnului din Scriptură, care spune adresându-se poporului de altădată: „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre. Planurile mele nu sunt planurile voastre.
Părintele Andrei, prin plecarea sa, a dat parcă toate peste cap. Semnificația acestei plecări nu o putem prezenta noi aici. Cuvintele din Scriptură, cuvintele Domnului din Evanghelie, cuvintele Sfântului Apostol Pavel, rugăciunile și cântările care s-au rostit, încearcă, cât se poate, să pătrundă în adâncimea acestei taine. Și chiar dacă sunt cuvinte alese, cuvinte adânci și cuvinte adevărate, e greu ca să pătrundă în inima noastră și să înțelegem.
Într-una din rugăciunile rostite astăzi la înmormântare, rugăciuni specifice pentru înmormântarea celui care a fost preot, se spune că „moartea nu există, ci doar mutare”.
Nu există moarte pentru că Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând. Celor care sunt în morminte, El viață le dăruiește. Știu că întristarea, durerea, surprinderea, nu pot fi depășite nici măcar prin acest cuvânt. Dar, chiar dacă nu îl înțelegem, chiar dacă nu ne cuprinde cu totul mintea, datorită îndoielilor care sunt în noi, e bine să îl repetăm cât mai des. Moarte nu există, ci mutare, din acest loc, în locul celălalt. Și iată că părintele Andrei, în logica credinței, a Învierii lui Hristos, a Împărăției cele Veșnice a Sfintei Treimi, nu a murit, ci a plecat. Și omul care a plecat, înseamnă că se va întoarce.
La sfârșit, după ce clericii au înconjurat biserica purtând pe umeri sicriul cu trupul neînsuflețit, convoiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul parohiei.
