Probabil, cam toți preoții sunt întrebați în perioada Bobotezei dacă se spală sau nu se spală în această perioadă. Motivația acestei întrebări provine din faptul că, de regulă, cam în toate fântânile și bazinele cu apă se toarnă puțină agheasmă mare și ar fi o impietate să folosim apa, afară de băut și gătit.
Greșit! În primul rând trebuie să știm că agheasmă mare e numai aceea pe care o luăm de la biserică, sfințită de preot. Dacă punem un litru de agheasmă în câteva tone de apă nu înseamnă că întreaga cantitate a devenit agheasmă mare. În al doilea rând apa este vitală omului, regnului animal și în general, naturii, precizează site-ul teologie.net.
Pentru om, ea e folosită la prepararea hranei dar și la igienă. Nu putem face pauză și nu se justifică, a face pauză 8 zile de la igienă, pe motiv de impietate. Apa trebuie folosită în scopul lăsat de Dumnezeu.
Așa că, nu e păcat să spălăm sau să facem duș în perioada aceasta. Sfințenia nu stă în gradul ridicat de mizerie. Omul duhovnicesc e un om îngrijit și curat. Să nu uităm că aceeași apă e folosită și în industrie,în spălătoriile auto, aceeași apă e și în rezervoarele băilor noastre și peste tot. Deci nu e bine să exagerăm. Luăm aghiasmă mare după rânduială (5-14 ianuarie) iar în rest folosim apa la tot ce e necesar.
Expresia „firea apei/apelor se sfințește”, întâlnită în imnografia Botezului Domnului („Astăzi firea apelor se sfinţeşte / Σήμερον τῶν ὑδάτων ἁγιάζεται ἡ φύσις”), nu trebuie înţeleasă în sens concret, ca şi cum toate apele s-ar sfinţi la un moment dat, apoi, după 8-9 zile ar pierde această sfinţenie.
Sfinţirea concretă (ipostatică) a apei are loc doar cu cantitatea/vasul asupra căreia se rostesc rugăciunile şi este însemnată cu semnul Crucii, dar nicidecum cu toată apa planetară sau cu toate apele din lacuri, râuri, canalizări.
Prin urmare, obiceiul de a nu spăla în zilele de după Boboteaza nu are niciun sens. Apa care curge la chiuveta nu este agheasmă mare.
Sursa: teologie.net
