Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia sunt familia căreia Sfântul Apostol Pavel a adresat una din cele mai scurte epistole din Noul Testament. Sfântul Apostol Arhip este unul din cei șaptezeci de apostoli și a fost episcop în cetatea Colose din Frigia (Asia Mică, azi, Turcia) după Sfântul Epafrast, în timpul întemnițării Sfântului Apostol Pavel la Roma. Arhip este menționat de Pavel în Epistola sa către Apostolul Filimon (Filimon 1,2) și cea către Coloseni (Coloseni 4,17), unde Apostolul îl întărește pe Arhip prin cuvintele „Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplinești.”
Știm despre Sfântul Filimon că a fost convertit și botezat de către Pavel în perioada șederii îndelungate în biserica Efesului a marelui Apostol. Cetățean de vază al cetății Colose, Filimon și-a pus averea și posesiunile la dispoziția Bisericii. Sfintele slujbe și învățarea cuvântului aveau loc chiar în casa sa. Din Constituțiile Apostolice aflăm că Filimon a fost chiar episcop al bisericii colosene (mai exact în cetatea Gaza). În vremea sfinților apostoli unii episcopi erau episcopi cu scaun, adică aveau o reședință episcopală într-o cetate, iar alții erau episcopi fără scaun și mergeau prin sate și cetăți, propovăduind învățătura Mântuitorului Hristos. Filimon a păstorit ca episcop în cetatea Gaza din partea de miazăzi a Palestinei. Despre Sfânta Apfia cunoaștem de la Sfântul Ioan Gură de Aur că era soția lui Filimon.
Apfia era ospitalieră, milostivă și iubitoare de săraci. Pe lângă faptul că împreună-lucra la propovăduirea Cuvântului, ea se ocupa de asistența socială din biserica lor. Casa lor nu era numai Biserică, ci și bolniță, adică spital și adăpostire pentru toți străinii. Însuși Sfântul Apostol Pavel a fost primit și îngrijit cu dragoste frățească. Conform tradiției, Sfântul Apostol Arhip era fiul sfinților Filimon și Apfia, și ucenic al sfântului apostol Pavel – care îl numește „fratele nostru de arme” (Epistola către Filimon). Arhip și Filimon erau probabil clerici și chiar responsabili ai Bisericii din Colose în timpul anilor de absență a episcopului Epafras (care l-a însoțit pe apostolul Pavel la Roma). Întreaga familie împreună cu fostul lor rob Onisim au suferit prigoană și moarte martirică în timpul persecuției inițiată de împăratul Nero (54-68). În cetatea Colose era un templu ridicat în cinstea zeiței Artemida (Artemis).
La o sărbătoare închinată idolilor păgânii din cetate au invadat casa lui Filimon unde creștinii participau la Sfânta Liturghie. Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia au fost prinși în Biserică și aduși înaintea lui Artocles, conducătorul cetății Efes. Pentru că au refuzat să se închine zeiței Artemis – Diana, prefectul imperial i-a condamnat la moarte. După torturi îndelungate, Sfântul Arhip a fost decapitat iar părinții săi au fost uciși cu pietre. Astfel, apostoleasca treime se mută la Ceruri unde pururea mijlocesc cu căldură pentru toți cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.
