Canalele media de la Doxologia.ro au publicat un interviu de colecție cu Părintele Cleopa Ilie (Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria), realizat de maestrul Sorin Dumitrescu în anul 1994.
Anastasia Dumitrescu, fiica maestrului Sorin Dumitrescu, și-a dat acordul de a publica pe canalele doxologia.ro interviul păstrat în arhiva Fundației „Anastasia”, în luna martie a anului 2025, an în care Cuviosul Cleopa de la Sihăstria este înscris în calendar și cinstit pentru prima dată ca sfânt.
Viața Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria
Timpul său era împărțit între rugăciune și slujirea aproapelui. Cu înțelepciunea și dulceața cuvintelor sale, izvorâte din rugăciunea neîncetată, adăpa sufletele cele însetate după Dumnezeu.
Cuviosul Părintele nostru Cleopa de la Sihăstria s-a născut în 10 aprilie 1912, în comuna Sulița, județul Botoșani, în familia lui Alexandru și Ana Ilie, țărani dreptcredincioși, binecuvântată de Dumnezeu cu zece copii. Casa acestora era ca o biserică, toți având o adâncă chemare spre cele sfinte, așa încât mama și cinci dintre copii au îmbrățișat, mai apoi, viața monahală.
Părintele Cleopa a fost al cincilea dintre copii și a primit la Botez numele Constantin. La scurt timp după naștere, el s-a îmbolnăvit grav, iar mama sa, la sfatul unui părinte bătrân, l-a hărăzit Maicii Domnului, închinându-l la icoana făcătoare de minuni a acesteia din Schitul Cozancea, aflat nu departe de satul lor.
Pruncul s-a vindecat în mod minunat, păstrând până la sfârșitul vieții o evlavie deosebită pentru Preacurata Fecioară, care îi salvase viața. Încă din fragedă copilărie, Constantin a fost păstor la oi împreună cu frații săi mai mari, Vasile și Gheorghe, scrie Doxologia.ro.
Fiind plini de râvnă pentru Dumnezeu și pentru cele duhovnicești, ei mergeau adesea la Schitul Cozancea, unde l-au cunoscut pe Cuviosul Paisie Olaru, care le-a îndrumat, mai apoi, pașii spre viața monahală.
În 1929, la vârsta de 17 ani, tânărul Constantin a intrat în obștea Schitului Sihăstria, aflat sub povățuirea Părintelui Ioanichie Moroi, un stareț încercat și nevoitor. S-a ostenit aici împreună cu frații săi, Vasile și Gheorghe, cel din urmă devenit monah, cu numele Gherasim.
Aceștia au plecat la Domnul, fiecare la vârsta de 26 ani, împlinindu-se și în viața lor cuvântul Înțelepciunii lui Solomon: „Ajungând curând la desăvârșire, dreptul a apucat ani îndelungați. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății”.
Pășind pe treptele desăvârșirii monahale, fratele Constantin a trecut prin multe ascultări, însă cel mai mult s-a ostenit ca păstor la oile schitului. Acolo a fost adevărata sa școală, unde a învățat cum să se roage de la pustnicii pe care i-a întâlnit în pădurile din împrejurimi și a dobândit o cunoaștere adâncă a scrierilor Sfinților Părinți.
Dăruit cu o memorie deosebită, a reținut cu ușurință atât Sfânta Scriptură, cât și multe alte cărți duhovnicești, încât Părintele Dumitru Stăniloae, care tradusese Filocalia, spunea că Părintele Cleopa o cunoaște mai bine decât el.
În anul 1937, fratele Constantin a primit prin mâinile egumenului Ioanichie Moroi chipul îngeresc al călugăriei, deprinzând în puțini ani, de la părinții bătrâni, meșteșugul luptei duhovnicești și al smereniei întru ascultare, înfrânându-și pornirile firii prin post și înălțându-și mintea către Mirele ceresc, prin rugăciune neîncetată, scrie Doxologia.ro.
În anul 1942, în urma îmbolnăvirii, bătrânul egumen Ioanichie l-a numit urmaș al său la conducerea schitului. Astfel, a trecut de la păstorirea celor necuvântătoare la cea a oilor cuvântătoare, devenind un adevărat părinte duhovnicesc pentru obștea sa și pentru nenumărații pelerini care îl căutau. Într-o perioadă de câțiva ani, sub noul egumen, care a continuat lucrarea vrednicului său înaintaș, numele Schitului Sihăstria ajungând cunoscut în toată țara.
Atrași de cuvintele și viața pilduitoare ale Cuviosului Cleopa, mulți tineri s-au alăturat obștii care ajunsese să numere peste 50 de viețuitori. De aceea, în anul 1947, schitul a fost înălțat la rang de mănăstire, tânărul stareț fiind hirotesit arhimandrit. Patriarhul Justinian Marina, văzând darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Cleopa, l-a numit în anul 1949 stareț al mănăstirii voievodale Slatina, dându-i sub ascultare, în același timp, alte șapte mănăstiri și schituri: Sihăstria, Rarău, Moldovița, Sihla, Cămârzani, Râșca și Orata.
La Mănăstirea Slatina Cuviosul Părinte Cleopa s-a arătat un om hărăzit de Dumnezeu, transformând un lăcaș aproape părăsit într-o mănăstire pilduitoare pentru toată țara. În acei ani, darurile sale de povățuitor duhovnic și propovăduitor al Cuvântului au atras mulțime de oameni către Biserică, îndreptându-i pe calea mântuirii, motiv pentru care a început să fie prigonit de luptătorii împotriva credinței. În repetate rânduri, a fost cercetat și amenințat, viața fiindu-i pusă în primejdie.
A urmat o perioadă grea în care, de mai multe ori, s-a retras în pădurile din jur pentru a nu fi închis. Acolo s-a nevoit precum marii pustnici din vechime, rugându-se neîncetat, înfruntând multe ispite și năluciri de la diavol, dar dobândind și mai multe daruri de la Dumnezeu. În anul 1954, Patriarhul Justinian Marina l-a chemat din pustie și l-a trimis pentru a întări viața duhovnicească din mai multe mănăstiri din țară.
S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în anul 1956, unde a stat până în 1959, anul când a început o aspră prigoană împotriva călugărilor. Cuviosul Cleopa a luat din nou calea munților și a pădurilor, viețuind vreme de cinci ani departe de prigonitorii atei. În această vreme, a dus o viață de rugăciune curată și a scris unele dintre cele mai însemnate cărți ale sale, scrie Doxologia.ro.
În anul 1964, după aproape zece ani de viață pustnicească, odată cu slăbirea prigoanei comuniste, înduplecat de cererile părinților din Sihăstria, s-a reîntors la mănăstire. După revenirea în mănăstire și până la sfârșitul vieții sale, a avut o perioadă rodnică de propovăduire prin cuvânt, cu fapta și prin scris. Dragostea, milostenia, răbdarea, rugăciunea și darul său de a răspunde pe înțeles întrebărilor atrăgeau necontenit pelerinii la chilia sa. Numele Cuviosului Părinte Cleopa s-a făcut cunoscut repede, prin ucenicii săi, și peste hotarele țării, fiind căutat de tot mai mulți credincioși de pretutindeni.
Timpul său era împărțit între rugăciune și slujirea aproapelui. Cu înțelepciunea și dulceața cuvintelor sale, izvorâte din rugăciunea neîncetată, adăpa sufletele cele însetate după Dumnezeu. Predica, sfătuia și spovedea ore în șir, dar găsea timp și pentru a scrie lucrări folositoare pentru credincioși, precum: Călăuză în credința ortodoxă, Predici la duminici, Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an, Urcuș spre înviere, Valoarea sufletului, Despre vise și vedenii și Despre Sfânta Împărtășanie ș.a.
Prin scrierile sale a urmărit să întărească dreapta credință în inimile cititorilor și să aducă în sânul Bisericii pe cei rătăciți. Aceste cărți s-au răspândit în număr foarte mare, de la credincios la credincios, ajutând la păstrarea dreptei credințe și a bunelor rânduieli în timpuri de pace și în vremea prigoanei comuniste. Ulterior, acestea au fost tipărite de ucenicul său, Părintele Ioanichie Bălan, ajungând și peste hotare, unde au fost, de asemenea, foarte căutate.
O însemnată virtute care a împodobit sufletul Cuviosului Cleopa a fost râvna pentru apărarea cu sfințenie a dreptei credințe. El a vădit cu multă înțelepciune și hotărâre învățătura greșită a acelora care părăsiseră Ortodoxia, fiind recunoscut ca un mare misionar și apărător al Ortodoxiei.
După o viață sfântă de nevoință și slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, Cuviosul Cleopa, cunoscându-și mai dinainte vremea adormirii sale, s-a mutat la veșnicele locașuri ale lui Dumnezeu în anul 1998, în ziua a doua a lunii decembrie. Dobândind mare har de la Dumnezeu, Sfântul Cuvios Cleopa ajută neîncetat nenumărați oameni din toată lumea. Mormântul și chilia sa au devenit loc de pelerinaj neîntrerupt, unde mulți din cei care îi cer mijlocirea, prin rugăciune cu credință și smerenie, află vindecare de boli sufletești și trupești.
Sorin Dumitrescu
S-a născut în Bucureşti la 18 martie 1946. În perioada 1959-1963 a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ din Bucureşti. Între anii 1964-1970 a fost student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, secţia Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba.
În anul 1992 înfiinţează Fundaţia Anastasia, coordonând departamentele editorial (peste 400 de titluri publicate până în 2002); video (peste 250 de documente video); imagine (peste 60 de expoziţii tematice, de grup sau personale, organizate la Galeria Catacomba, centru-pilot de artă contemporană al Muzeului Național de Artă al României). În anul 2004, Fundaţia Anastasia devine organizație de interes public prin hotărâre de guvern. În 2005 devine doctor în arte vizuale la Universitatea de Arte din Bucureşti și profesor titular al universității.
Sursa: Doxologia.ro
