Pomenirile care se fac după înmormântare au un rol important în mântuirea sufletuli celui adormit
Se face pomenire la 3 zile dupa moarte (care coincide cu ziua înmormântăriii), în cistea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi.
Se face pomenire la 9 zile după moarte, „ca răposatul să se învrednicească de părtaşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştrii”.
Se face pomenire la 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, „pentru ca tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer”.
Se face pomenire la trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
Se face pomenire la un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care in fiecare an praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
Se face pomenire în fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei, precizează doxologia.ro.
În cursul anului, sâmbăta este zi generală de pomenire a morţilor. Practica are la baza credinta ca sambata, Iisus Hristos a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul s-a pogorat la iad pentru a dezlega si scoate de acolo pe cei adormiti inainte de venirea Sa. Dintre sambetele unui an bisericesc, doua sunt randuite special pomenirii generale a mortilor: sambata dinaintea duminicii lasatului sec de carne si sambata dinaintea Pogorarii Sf. Duh.
Aceste sambete se numesc si Mosi, prima de iarna, iar a doua de vara, fiindca in ele pomenim pe mosii si stramosii nostri, pe toti cei raposati din neamurile noastre. La slujba de parastas se foloseste coliva, paine sub forma de colac sau prescura si vin. Coliva este simbol al trupului celui raposat, iar leganarea si tinerea de coliva in timpul cantarii „Veşnica pomenire” este expresia legaturii sau comuniunii sufletesti cu cel decedat pentru care ne rugam. Coliva se face din grau pentru ca bobul de grau este dat de Iisus Hristos si de Sf. Apostoli ca simbol al invierii mortilor.
Dulciurile si ingredientele cu care se amesteca graul simbolizeaza virtutile celui raposat si ale sfintilor pe care noi ii invocam in rugaciune si langa care dorim sa ajunga cei rapsati. Painea, colacul sau prescura fiind facute tot din grau, au, in general, aceleasi simboluri. Vinul din care se varsa crucis peste mormant sau pe locul unde se savarseste parastasul, ca si peste coliva. Vinul este simbol al aromelor sau miresmelor ca si al balsamului cu care a fost uns trupul lui Hristos dupa moarte.
Cunoscand cele spune pana aici sa ne rugam cu incredere si speranta, ca Bunul Dumnezeu va asculta rugaciunile noastre, şi ii va odihni in pace pe cei raposati (adormiti) ai nostri, in nadejdea Învierii. (va urma)
