Sfântul Nichita mărturisitorul s-a născut în Cezareea Bitiniei în jurul anului 760. La opt zile după naștere mama sa a murit. Tatăl Filaret, alegând să se retragă la mânăstire l-a încredințat bunicii sale spre creștere. Nichita a fost din fragedă tinerețe un copil duhovnicesc. A avut și un duhovnic ales, pe pustnicul Ștefan. Acesta, la un moment dat, i-a dat binecuvântarea să meargă la mânăstirea Medikion pe care Sfântul Nichifor o fondase de curând.
La șapte ani după intrarea în mânăstire, pentru sporirea sa duhovnicească, egumenul Nichifor a rânduit să fie hirotonit preot de către patriarhul Tarasie al Constantinopolului. Fiind bolnav, Nichifor l-a asociat la conducerea mânăstirii. După moartea lui Nichifor monahii au decis ca Nichita să le devină egumen, iar sub înțeleapta sa oblăduire mânăstirea a crescut semnificativ ca obște și importanță. În timpul împăratului Leon al V-lea Armeanul, în anul 815, a reînceput prigoana împotriva cinstitorilor sfintelor icoane. Între primele victime a căzut și de acum faimosul egumen Nichita, scrie doxologia.ro.
El a fost aruncat în temnița din Masaleon din Asia Mică. Fiind chemat de împărat a fost convins prin șiretlicuri să accepte comuniunea cu patriarhul eretic Teodot ce se afla pe scaunul constantinopolitan. Mulți prieteni ai săi, între care aproape sigur și Sfântul Teodor Studitul l-au convins prin epistole de greșeala făcută. Realizând el însuși aceasta, s-a pocăit și mergând din nou înaintea împăratului a mărturisit că a greșit și că păstrează neîntinată învățătura de credință ortodoxă a celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic. Pentru această îndrăzneală a fost iarăși întemnițat și timp de șase ani a suferit torturi cumplite din partea eunucului Antim, un crud persecutor al călugărilor ortodocși.
Omorârea împăratului în noaptea de crăciun a anului 820 i-a adus Sfântului Nichita eliberarea. Datorită pocăinței sale nu s-a mai întors la mânăstire, ci și-a continuat viața în austeritate undeva în apropierea Constantinopolului. A trecut la Domnul pe 3 aprilie în anul 824. Trupul său a fost dus cu mare cinste în mânăstirea Medikion. Sfântul Teodor Studitul l-a elogiat ca mărturisitor și mare apărător al credinței ortodoxe și al cinstirii sfintelor icoane. Viața Sfântului Nichita a fost scrisă de monahul Teostirict, ucenic al său.
Sursa video: Justinian Filokalis
