Compozitorul George Enescu a fost pomenit luni la Biserica „Sf. Gheorghe” – Nou din Capitală. Slujba a fost oficiată de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Preasfinției Sale i s-au alăturat în slujire preotul paroh Emil-Nedelea Cărămizaru, preotul Florin Nectarie Busuioc, protopopul de Sector 3 Capitală, preotul Cristian Ștefan, secretar al protoieriei, și alți clerici.
La evenimentul comemorativ au participat Andrei Cristina Liliana, Managerul Muzeul Național „George Enescu”, și prof. Nicolae Gheorghiță, Prorector cu activitatea de cercetare și relații internaționale la Universitatea Națională de Muzică din București, scrie basilica.ro.
„Suntem îndatoraţi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le vedem în cei de aproape sau mai de departe faţă de noi, cei apropiaţi cu care ne-am familiarizat, dar şi cei pe care i-am întâlnit sau cei de care am auzit vorbindu-se”, a subliniat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Legătura cu Biserica
Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat legătura marelui compozitor român cu Biserica.
„Unde a început această legătură? În curtea Bisericii din Liveniul natal. Casa părinţilor lui, din care s-au mutat la un moment dat, era chiar vizavi de biserică. Deci, el a crescut în cântecul clopotelor şi al toacei, iar de timpuriu la biserică avea să descopere frumuseţea liturghiei”.
„Există o mărturie de la vârsta de 12 ani, până acolo mai avem câte ceva de amintit, dar, în contextul liturghiei, a mărturisit unui unchi după participarea la o liturghie, când avea 12 ani, că fusese fascinat de frumuseţea acelei slujbe. Frumuseţe care l-a însoţit mereu pe drumul vieţii. Atât pe linie paternă, cât şi maternă, provenea dintr-o familie preoţească”, a afirmat Preasfinția Sa.
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a amintit descendența din familii preoțești a compozitorului George Enescu.
A sporit darul primit
În continuare, Cristina Liliana Andei a evidențiat modul în care George Enescu și-a sporit darul primit de la Dumnezeu.
„Astăzi, de Paștele blajinilor, îl celebrăm pe Enescu. Eu n-aș spune comemorare, aș spune celebrare, pentru că este vorba în primul rând de un spirit extraordinar de elevat, de luminos, care ne călăuzește de acolo, din înalt, care a primit harul de la Dumnezeu, un har extraordinar”.
„Acel talent dăruit lui a știut toată viața să-l sporească și l-a sporit cu foarte multă muncă în primul rând, așa și cum mărturisea: Până la urmă talentul fără muncă se pierde, nu înseamnă foarte mult. Deci talentul a știut să-l sporească, cum spuneam, prin multă, multă muncă, dar mai ales prin foarte multă dăruire față de semeni, așa cum spunea și Preasfinția Sa”.
Un ortodox convins
Profesorul Nicolae Gheorghiță a subliniat că George Enescu a fost nu doar un muzician desăvârșit ci și un ortodox convins.
„Ce minunat poate fi ca în această zi de comemorare, în aceste momente de comemorare, să ne gândim cu toții mai degrabă la Enescu nu neapărat ca un muzician desăvârșit, a fost fără-ndoială, dar în egală măsură un om al religiosului, un om care în fibra sa profundă a fost un spirit extrem de înalt și un ortodox convins”.
„Dincolo de compozitorul, pianistul, violonistul, profesorul, mentorul mai degrabă și dirijorul care a strălucit pe marile scene ale lumii, Enescu a fost mai presus de toate un om profund religios, înrădăcinat în credință și smerenie, o ființă care a trăit întreaga sa viață în lumina discreta a iubirii creștine”.
„Într-o epocă a efervescenței artistice și a fastului cultural, George Enescu a rămas parcă anacronic, un spirit retras, refuzând mândria deșartă și gloria trecătoare. Deși era aclamat la Paris, la Londra, la New York, pentru el toate acestea nu reprezentau decât prilejul de a dărui, nu de a se înălța pe sine. În adâncul inimii sale, Enescu purta o smerenie cuceritoare și blândă, născută dintr-o credință sinceră în Dumnezeu și într-o ordine divină a frumuseții”, a spus profesorul Nicolae Gheorghiță.
La finalul evenimentului comemorativ, părintele Emil Nedelea Cărămizaru a spus: „Datoria noastră este aceea de a ne aduce aminte de înaintașii noștri și mai ales de cei care au făcut cinste comunității din care au provenit, țării, pe care au cinstit-o cu talentul pe care ei l-au primit ca un talent multiplicat de la Bunul Dumnezeu”.
George Enescu
George Enescu s-a născut în comuna Liveni, judeţul Botoşani, localitate care astăzi îi poartă numele. A fost al optulea copil al lui Costache Enescu și al Mariei, singurul care a supraviețuit, ceilalţi fraţi ai săi murind la vârste fragede.
Marele compozitor a mărturisit credinţa în Dumnezeu. „Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, Care m-a creat”, spunea el. „După umila mea părere, trebuie să fii cu adevărat naiv ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că e invizibil ne face să-L adorăm”.
Între 1888 şi 1894, a studiat la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiţi ai vremii. S-a perfecționat la Conservatorul din Paris (1895 – 1899) sub îndrumarea profesorilor José White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie, Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie şi André Gédalge la contrapunct.
În anul 1913, a înfiinţat şi a susţinut din fonduri proprii Premiul naţional de compoziţie „George Enescu”. A fost acordat anual până în 1946. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti. A fost preşedintele acesteia între anii 1920 – 1948.
Compoziţia sa cea mai valoroasă este opera Oedip. A lucrat mai bine de 10 ani la această lucrare, finalizată în 1931, pe care a dedicat-o Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care i-a devenit soţie în 1937. În perioada ce a urmat celui de-Al Doilea război mondial, George Enescu a părăsit definitiv România şi a locuit la Paris, unde a trecut la Domnul în 1955.
Sursa: basilica.ro
Sursa video: TRINITAS TV
