Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oficiat Sfânta Liturghie, duminică, la Catedrala Patriarhală. Preasfinția Sa a evocat curajul Sfântului Apostol Toma în diferite momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos, scrie basilica.ro.
„Înainte de a-l cataloga pe Toma ca necredincios, va trebui să știm, folosind cuvintele Sfintei Scripturi, că el a fost chiar curajos, mai curajos decât ceilalți apostoli. Deși nu apare de multe ori în referatele biblice, totuși el rămâne ca un model de mărturisire alături de Mântuitorul”, a subliniat Preasfinția Sa.
„Când Domnul se afla în ultimul drum spre Ierusalim, știind că Lazăr era bolnav și vorbindu-le ucenicilor despre adormirea lui când el de fapt murise, Mântuitorul le-a spus ucenicilor să mergem și noi la Ierusalim. Iar ucenicii i-au spus: Te căutau iudeii să Te omoare și acum mergi din nou acolo? Toma, atunci, și-a arătat fidelitatea, curajul față de Mântuitorul: Să mergem și noi și să murim împreună cu El, acestea au fost cuvintele lui Toma pe care Sfânta Evanghelie ne le prezintă”.
„Altădată, când Mântuitorul a vorbit despre faptul că va pleca de la ei, spunându-le că voi știți și calea, Toma a întrebat parcă în numele tuturor: Doamne, unde vei merge și calea cum putem s-o știm? La care Mântuitorul a răspuns prin cunoscutele cuvinte: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Tot cel care îl va urma pe Mântuitorul, atunci și mereu, nu va rămâne în întuneric”.
https://www.youtube.com/embed/auljvIYIH2o?feature=oembed Îndoiala lui Toma
Preasfinția Sa a subliniat că Toma era gată să meargă cu Mântuitorul până la moarte. „Îndoiala lui, după cum ne spun Părinții Bisericii, a fost una temporară, nu una definitivă, nu a fost o negare sau necredință. Pentru că Mântuitorul nu i-a spus necredinciosule, i-a spus doar după ce i-a arătat rănile răstignirii Sale: Nu fi necredincios, ci credincios, iar el a mărturisit în locul tuturor”.
„Cuvintele pe care le prezintă Evanghelistul Ioan cu dorinţa lui de a pune mâna lui, degetul, în locul rănilor şi mâna în coasta Mântuitorului trebuie observată sau trebuie înţeleasă ca o dorinţă puternică de a fi din nou în preajma Mântuitorului, de a-L vedea şi, dacă era cazul, de a se învrednici să vadă trupul lui străpuns de suliţă şi rănile pe care le-au provocat răstignirea Sa din urmă cu puţine zile”, a explicat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Credința puternică mută munții
Preasfinția Sa a amintit că Mântuitorul Iisus Hristos i-a învățat pe ucenici și prin ei ne învață și pe noi să ne ferim de această umbră de îndoială.
„Toma se poate să-și fi pus întrebări în acele zile cu atâtea căutări și cu o asemenea stare pe care numai ucenicii au înțeles-o și despre care au vorbit mai târziu. Dar alții poartă această îndoială ca o cruce grea toată viața. Pentru că cine are întrebări prea multe, cine are astfel de stări de necredință, nu poate fi aproape de Dumnezeu”.
„Credința, când este, poate muta și munții, iar când nu este, nu aduce niciun folos. Chiar dacă oamenii aleargă în zadar pentru o clipă, pentru o încercare a vieții lor, credința este sau nu este, nu există o altă cale”.
„Evanghelia de astăzi, iubiți credincioși, ne îndeamnă pe noi la mai multă credință, la lipsa unor întrebări, a unor lucruri care ne despart de Dumnezeu. Trăim într-o lume în care relativismul, în care întrebările și chiar indiferența îi așază pe oameni undeva foarte departe de Dumnezeu”.
„Ne rugăm, iubiți credincioși, ca credința noastră, adeseori risipită, adeseori încercată, să fie întărită și să cântăm împreună cu Sfântul Ioan Damaschinul, care a alcătuit slujba acestei duminici, să cântăm bucuria pe care a avut-o Toma când l-a găsit pe Domnul și l-a descoperit și l-a numit Domnul și Dumnezeul Său”.
„Sfântul Ioan Damaschin ne spune că a fost această îndoială făcută în locul nostru pentru a obține dovada grăitoare a învierii Mântuitorului. El a fost cel care a pus în locul nostru mâna și a dorit să vadă rănile Mântuitorului pentru a se încredința de slăvita Lui înviere din morți”, a concluzionat Preasfinția Sa.
