„Facă-se voia Ta”…cele mai grele cuvinte
În tinereţe ne întrebăm de cele mai multe ori care este voia lui Dumnezeu cu noi, care este planul Său cu noi înşine. De ce rostim în rugăciunea Tatăl nostru „facă-se voia Ta” şi nu a mea ? De ce pentru a primi ceea ce ne dorim trebuie să cerem mai întâi de toate voia lui Dumnezeu? În interiorul nostru se freamătă mii şi mii de dorinţe; unele bune, altele mai puţin bune. Uneori suntem dispuşi a face orice pentru ca visul să ni se împlinească, iar odată împlinit, observăm că rezultatul nu este tocmai cel dorit. Atunci ajungem cu uşurinţă la întrebarea: „de ce nu e spre folosul meu?“. Cerem motive, indicii chiar, „semne” de la Dumnezeu; stăruim în rugăciune dar căutăm să se facă tot voia noastră, scrie ortodoxiatinerilor.ro.
Un credincios, timp de doi ani a cerut ceva în rugăciune care s-a dovedit în final a fi spre răul, iar nu spre folosul lui. Cerea neîncetat ca acel vis să devină realitate, prin rugăciuni, acatiste si paraclise. Credea că şi Dumnezeu vrea acelaşi lucru pentru el. Dar timpul trecea, şi cererea tot nu se împlinea. Trăia cu impresia că Dumnezeu întârzie la chemarea lui. Că nu mai vrea să îi asculte ruga. Astfel a căzut… Nu înţelegea ce nu era bine. Nu înţelegea care era voia Sa cu el. A încercat să forţeze lucrurile, dar acelaşi răspuns negativ primea zilnic. Mii şi mii de gânduri se năşteau în mintea lui… Gânduri care nu au făcut altceva decât să-i transforme căderea „uşoară” într-una adâncă.
Toate acestea până într-o zi, când… Un suflet drag trimis de Domnul l-a trezit la realitate spunându-i că „Dumnezeu nu e un tonomat care împlineşte dorinţe ca apoi să ne supăram pe El”. Apoi a urmat a doua persoană care i-a spus că Dumnezeu are ceva mai bun pentru el. În acele momente nu a înţeles mare lucru, dar acum înţelege totul pe deplin.
Aşadar, de ce trebuie să cerem să se facă voia Lui şi nu a noastră? Pentru că numai EL ştie ce e bine şi ce nu e bine pentru noi. El ştie ce ne e de folos şi va lucra în inimile noastre numai dacă Îl lăsăm. Şi cum îl lăsăm? Prin: „Facă-se voia Ta şi nu a mea”. Este cea mai scurtă rugăciune şi totodată cea mai greu. „Facă-se voia Ta” sunt cele mai grele cuvinte pentru noi, pentru ca presupun lepadarea de sine.
Cei ce caută şi fac voia lui Dumnezeu sunt consideraţi de însăşi Mântuitorul rudele Sale, precum spune în Sfânta Scriptură: „Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.” (Marcu 3:35). Cât de mare poate fi aceasta; prin voia Sa Sfântă Domnul Hristos ne uneşte cu El însuşi, fraţii şi surorile Sale făcându-ne. A face voia lui Dumnezeu nu înseamnă doar a-I cere asta în mod repetabil la rugăciune, ci şi a împlini poruncile Sale.
Împlinirea poruncilor ne ajută să descoperim calea, să realizăm că ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi este mult mai bun decât ceea ce ne dorim noi. Să nu ne bazăm doar pe propriile noastre dorinţe fiindcă fără El nu putem face nimic. Fără Voia Lui noi nu am fi existat pe acest pământ, fără Voia Sa nu s-ar fi împlinit cele spuse de prooroci. Iată cât de important este să rostim în rugăciune „Facă-Se voia Ta, Doamne”. Prin aceste cuvinte ne încredinţăm viaţa în mâinile Domnului căci precum spune Mântuitorul: „lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”.
Voia lui Dumnezeu poate fi implicit şi voia noastră în momentul când nu cerem ceva din această lume, nu cerem să se împlinească o dorinţă egoista ci îl lăsăm pe Domnul să aranjeze lucrurile cum ştie mai bine. Când spui in prezent cu toata increderea „fie precum vrei Doamne”, sau ,,facă-se voia Ta”, spui defapt pentru mai tarziu „Asta vroiam cu adevarat Doamne de la Tine, insa nu stiam la inceput cat de bine imi va face ceea ce mi-ai daruit!”.
Așa Îl laşi pe El să fie întru tine si sa iti guverneze viata dupa cum ti-ar trebui mai bine, nu dupa cum crezi ca ar trebui mai bine, caci adesea ceea ce credem noi ca ne trebuie in viata nu este tocmai ceea ce ne trebuie pentru mantuire. Să îl lăsăm pe Dătătorul a toate să se sălăşluiască şi în interiorul nostru , rugându-L neîncetat să facă voia Sa cu noi înşine, căci atunci vom înţelege care este planul Său şi cum ne simţim cu adevărat în mâinile Lui. Vom simţi acel sentiment de siguranţă incredibilă, acea bucurie neaşteptată, acea iubire nemăsurată a Celui ce înainte de a se jertfi pentru noi, a rostit în Grădina Ghetsimani: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă…”
