Despre Cuvioasa Mavra de la Pion nu s-au cunoscut multe lucruri. S-a păstrat de către surorile și maicile din jurul ei, care au aflat unele dintre nevoințele ei, o tăcere ca în jurul unei taine de mare evlavie. Așa se face că numele acestei minunate călugărițe din sihăstria de sub Panaghia Ceahlăului a rămas aproape necunoscut urmașilor?, scrie doxologia.ro.
Maică Stareță, în acest an, Moldova a primit șase noi ocrotitoare, printre care și pe Sfânta Mavra. Ce înseamnă pentru obștea de la Durău și pentru întreaga zonă a Neamțului acest act de recunoaștere oficială a unei sfințenii care, de fapt, trăia în evlavia populară de secole
Este, într-adevăr o mare binecuvântare și o bucurie sufletească și duhovnicească acest eveniment important al canonizării celor 16 Sfinte în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Între sfinții români pentru care se aștepta canonizarea se numără și Cuvioasa Mavra din Muntele Pionului sau Ceahlău, care a trăit și s-a nevoit în perioada paisiană, o perioadă înfloritoare a vieții de nevoință monahală și rugăciune. Aceasta a viețuit pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, fiind originară dintr-un sat de pe Valea Bistriței, nu departe de Ceahlău.
Cuvioasa Mavra sau „Sfânta de la Ceahlău”, știută de sătenii de la poalele muntelui ca „Maica cea cu căprioara”, s-a alăturat nenumăratelor femei ostenitoare din neamul nostru, făcând cinste cinului călugăresc.
Despre viețuirea pilduitoare și plină de virtuți a Sfintei Cuvioase Mavra a rămas puternic înrădăcinată în conștiința Bisericii lui Hristos din binecuvântata Moldovă, atât prin viu grai, cât și fixată în scris în mai multe cărți despre istoria monahismului moldav sau de spiritualitate românească. De asemenea, putem vedea cum chipul ei strălucește între sfinții pictați în biserica Schitului Vovidenia de la Mănăstirea Neamț și pe pereții clopotniței de la intrarea în incinta Mănăstirii Durău (1935-1937).
Sfintei Mavra i-a fost recunoscută sfințenia de către înaintași, îndeosebi de cei din preajma muntelui Ceahlău, dar și de noi, cei de astăzi. Ea a fost pomenită constant în rugăciuni și la otpustul Sfintelor Slujbe de către preoții nemțeni, unii chiar întrebând: „când e ziua Sfintei?”. Iar acum, în urma hotărârii Sfântului Sinod de a fi canonizată și a trecerii în calendar, avem bucuria că are o zi oficială de pomenire.
Noi, care viețuim în locul în care Sfânta s-a nevoit, ne rugăm cu încredere că ne ascultă cererile, ne ajută să călătorim pe calea acestei vieți trecătoare și mijlocește înaintea Preasfintei Treimi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Când ne rugăm unui sfânt – mucenic, nevoitor, propovăduitor sau pustnic, cum a fost și Sfânta Cuvioasă Mavra care s-a nevoit în împrejurimile muntelui Ceahlău – noi ne rugăm cu aceeași evlavie, cum ne rugăm la oricare alt sfânt, indiferent de țară și de neam. Această unitate a sfinților o găsim foarte bine oglindită în calendarele noastre creștin-ortodoxe. În ele sunt trecute cele 12 Praznice Împărătești, în frunte cu Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, praznicele în cinstea Maicii Domnului și, apoi, toți sfinții.
Viața Sfintei Mavra a început sub ocrotirea Maicii Domnului, purtându-i numele de botez. Cum credeți că a influențat peisajul Ceahlăului și educația primită în familie dorința ei de a alege „cununa fecioriei” la doar 20 de ani?
Tinutul Neamțul a fost binecuvântat cu multe mănăstiri, schituri și așezări sihăstrești, astfel că localnicii, prin firescul vieții de zi cu zi în preajma acestora, erau și sunt și în prezent insuflați și inspirați de viața lor râvnitoare.
Astfel și Sfânta Mavra, fiind originară dintr-un sat de pe Valea Bistriței, s-a născut și a crescut într-o familie evlavioasă, cunoscând frumusețea Ortodoxiei încă din fragedă copilărie. Părinții ei au fost oameni de bun neam și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, care au crescut-o în credință și dragoste față de Dumnezeu, îndemnând-o la rugăciune, postire și săvârșirea faptelor bune. Purtând numele Născătoarei de Dumnezeu, aceasta avea o mare dragoste și râvnă către Împărăteasa cerului, încât la vârsta tinereții i-a făgăduit Preasfintei Fecioare că își va păstra curăția trupului toată viața, dorind să poarte cununa fecioriei. Această dorință a îndrumat-o spre viața monahală.
Sfânta Mavra nu a mers direct în peșteră, ci a trecut prin „școala” Schitului Silvestru. Cât de importantă este această etapă a ascultării sub îndrumarea unei starețe înainte de a primi schima mare și de a se retrage în „Poiana Maicilor”?
Toți Părinții Bisericii, în mod special cei care au trăit retrași o perioadă din viață, povățuiesc că este nevoie de o perioadă de ucenicie, de pregătire, de încercare, de sfătuire și, abia apoi, de retragere. În pustnicie se merge doar cu binecuvântarea unui părinte duhovnicesc care cunoaște așezarea sufletească a ucenicului. Nu toți monahii pot petrece în singurătate. Este nevoie de multă trezvie și smerenie.
Vedeti dumneavoastră, așa cum în orice meserie sau în armată, de exemplu, este nevoie întâi de o perioadă de exercițiu până la deprinderea activității, și în viața monahală, până să ajungi la maturitate\ duhovnicească, este nevoie de o perioadă de ucenicie, cum ne învață și ne povățuiesc Sfinții Părinți.
Așa observăm cum tânăra Maria a întâlnit o cuvioasă călugăriță pustnică ce a sfătuit-o să meargă întâi la Schitul lui Silvestru. Acolo a rămas o vreme, deprinzând rânduielile cinului îngeresc, iar ulterior a primit binecuvântare pentru a se nevoi într-un loc mai retras al muntelui, cu îndelungi postiri și cu privegheri necontenite.
Se spune că Sfânta își construise singură o chilie din lemn și pământ și că dormea adesea pe un scaun. În contextul confortului de astăzi, cum ne putem raporta la o asemenea asceză? Ce „hrănea” sufletul Sfintei Mavra în acele ierni cumplite de pe Ceahlău?
Citim în slujba călugăriei și suntem încredințați că Dumnezeu poartă de grijă celor care își jertfesc viața pentru a-I sluji. Mai degrabă va uita mama pe fiii săi, decât te voi uita Eu pe tine. Sunt și în zilele noastre monahi și monahii care duc o viață retrasă, dar țin legătura cu duhovnicii din mănăstiri și sunt ajutați cu hrană și o sursă de încălzire în anotimpul rece. Însă nu putem compara posibilitățile de trai din zilele noastre cu cele din perioada când a viețuit Sfânta Mavra.
Simplitatea dăruiește multă odihnă sufletească. Bucuria și harul primite de la Dumnezeu sunt o taină pe care nu oricine o înțelege. Părintele Teofil Pârâian spunea că „Taina rămâne taină”.Sfântul Părinte Cleopa povestea că, în perioada pustniciei, un singur pădurar îl cerceta și îi aducea cartofi pe care îi chivernisea cu grijă, uneori mâncând doar unul pe zi.
Despre Cuvioasa Mavra de la Pion nu s-au cunoscut multe lucruri. S-a păstrat de către surorile și maicile din jurul ei, care au aflat unele dintre nevoințele ei, o tăcere ca în jurul unei taine de mare evlavie. Așa se face că numele acestei minunate călugărițe din sihăstria de sub Panaghia Ceahlăului a rămas aproape necunoscut urmașilor. Dar Dumnezeu a rânduit să fie însemnate în câteva cărți vechi o parte dintre faptele petrecerii sale pământești.
Se spune că Sfânta Mavra umbla în haine simple, de călugăriță de munte, se purta cu smerenie și modestie, le răbda pe toate cu bucurie și știa Psaltirea pe de rost. De asemenea, avea darul vindecării prin puterea rugăciunii.
Este impresionantă relatarea despre căprioara care i-a fost tovarăș de drum spre mănăstire. Putem vedea în această îmblânzire a firii sălbatice o întoarcere la starea paradisiacă a omului?
Arhimandritul Teodor Varahil Moraru relata, bazându-se pe mărturiile preotului Simion Ungureanu de la Secu-Buhalnița, că Sfânta Mavra era plină de bunătate și dăruire. Fiind o fire blajină și iubitoare a frumuseților creației lui Dumnezeu, care o înconjurau la tot pasul, îndrăgea mult păsările cerului și animalele pădurii, hrănindu-le în timpul iernilor grele, cu ger aspru și zăpadă multă. Acestea îi simțeau blândețea și o întâmpinau cu prietenie. O căprioară s-a atașat de Sfântă atât de mult, încât o urma peste tot, de unde și numele de „Maica cea cu căprioara”, așa cum o vedem pictată pe peretele clopotniței de la Durău.
Deși căuta singurătatea, ucenicele au găsit-o. Cum a reușit ea să îmbine dorința de tăcere cu responsabilitatea de a fi mamă duhovnicească pentru cele care au format ulterior comunitatea din Poiana Maicilor?
După cum scrie și în Tropar, Sfânta, fiind luminată de harul Prasfântului Duh, s-a arătat ca o lumină în sfeșnic, strălucind cu multimea de virtuți și darul povățuirii. După ani de isihie, Cuvioasa a început să fie căutată de călugărițe care doreau să primească îndrumare, să o asculte și să ia cuvinte de folos. Îi primea pe toți cei care ajungeau la ea și îi cereau binecuvântare și sfat.
Dumnezeu dă înțelepciune și putere aleșilor Săi, îi umple de har pe cei smeriți și îi ajută să-și mențină pacea inimii, având totodată responsabilitatea de a veghea sufletele încredințate spre povățuire. Iar noi ascultând îndemnul Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei (13, 7-16), să ne aducem aminte de înaintașii noștri, de Sfinții nostri, care ne-au grăit cuvântul lui Dmnezeu, de a-I aduce pururea jertfă de laudă, adica roada buzelor ce proslăvesc numele Lui. Și să privim cu luare aminte cum și-au încheiat viața și să le urmăm credința!
Sursa: doxologia.ro
