Somnul este o nevoie fundamentală, fiind esențial pentru sănătatea fizică și mintală; un somn odihnitor ajută creierul să funcționeze corespunzător. De aceea, tulburările de somn au consecințe multiple și cresc riscul de a dezvolta hipertensiune arterială, probleme cu inima, diabet, obezitate, accident vascular cerebral, depresie. „Comportamentele necorespunzătoare de igienă a somnului sunt principalii factori de risc pentru tulburările de somn. Se poate întâmpla să nu dormi bine o vreme, fără consecințe majore, dar este necesară o consultație atunci când tulburările de somn au un impact semnificativ asupra performanței din timpul zilei, cu oboseală încă de dimineață, somnolență și tulburări de concentrare, de atenție și de memorie în timpul zilei.”, spune specialistul clinicii Bellanima, Alexandra Faleschini, medic neurologie pediatrică.
Ce sunt tulburările de somn?
Tulburările de somn se referă de fapt la acele probleme legate de calitatea, cantitatea și momentul somnului, probleme care ajung să provoace disconfort major în viața de zi cu zi și care duc la o deteriorare a funcționării generale. Deși nu este ceva ce putem vedea, ritmul circadian (ritmul biologic ce se repetă la fiecare 24 de ore) este un ritm complex, care guvernează nivelul nostru de alertă din timpul zilei și din timpul nopții. Complexitatea este dată de numeroasele mecanisme care sunt puse în mișcare și care pot fi, astfel, afectate: mecanismul molecular, biochimic, fiziologic și comportamental.
DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) încadrează tulburările de somn în categoria tulburărilor ciclului somn-veghe. Această clasificare este folosită în diagnosticare atât de către specialiștii în sănătate mintală, cât și de alți specialiști (neurologi, pediatri etc.). În categoria tulburărilor ciclului somn-veghe sunt cuprinse 10 tulburări de somn, dar, dintre acestea, cele mai comune sunt:
Insomnia
Este cea mai frecventă tulburare de somn și se referă la dificultatea de a adormi, dificultatea de a menține somnul, trezirea dimineața devreme și incapacitatea de a readormi; aproximativ jumătate dintre persoanele cu insomnie se confruntă și cu o altă tulburare mintală (comorbiditate).
Apneea
Se referă la dificultățile de respirație din timpul somnului (sforăit, respirație zgomotoasă, gâfâit sau pauze ale respirației în timpul somnului) și stare de somnolență în timpul zilei din această cauză.
Sindromul picioarelor neliniștite
Se referă la impulsul incontrolabil de a mișca picioarele, însoțit de furnicături, senzații de arsură sau mâncărime. Aceste senzații apar doar seara/noaptea sau mai mult în timpul nopții decât în timpul zilei.
Narcolepsia
Este o tulburare de somn cronică, neurologică, ce are două simptome principale, ambele necesare pentru diagnosticare: hipersomnolența diurnă și cataplexia (pierderea tonusului postural). Narcolepsia apare, adesea, ca simptom al depresiei – o persoană ce trece printr-un episod depresiv poate dormi și 18 ore/zi deoarece simte că acesta este singurul mod prin care își poate liniști propria minte, persoana fiind, în același timp, lipsită de vlagă. De altfel, problemele cu somnul sunt, adesea, primul simptom de depresie. Persoanele cu depresie dezvoltă, în timp, un tipar anormal de somn și întrebarea legată de rutina somnului este prima întrebare pe care un specialist în sănătate mintală o va adresa pacienților săi. Așadar, între somn și sănătatea psihică există relații complexe și bidirecționale: problemele de somn sunt simptome ale depresiei și anxietății, dar, în același timp, pot întreține și agrava manifestările depresiei, anxietății ori ale tulburării bipolare.
Cauze pentru tulburările de somn
- factori fizici (gastrită/ulcer);
- factori medicali (astmul, spre exemplu);
- factori psihologici (cum sunt depresia, tulburările anxioase);
- factori de mediu (alcoolul, spre exemplu);
- factori genetici (narcolepsia este genetică);
- anumite medicamente (care intereferează cu somnul sau calitatea somnului);
- îmbătrânirea (aproximativ jumătate dintre persoanele trecute de 65 de ani se confruntă cu diverse probleme de somn).
Depresia, anxietatea, stresul și tulburările de somn
Tulburările de somn sunt un simptom cheie în diagnosticarea depresiei și poate fi primul semnal care determină o persoană să caute ajutor de specialitate. 83% dintre pacienții cu depresie prezintă simptome de insomnie; de asemenea, persoanele depresive tind să petreacă mai mult timp în pat. Asocierea dintre cele două condiții este atât de mare, încât unii specialiști chiar ezită să pună un diagnostic de depresie în lipsa plângerilor legate de somn. Somnul neodihnitor agravează simptomele depresiei, iar depresia aduce cu sine dificultăți legate de somn. Astfel, tratamentul persoanei va aborda ambele probleme, depresia și tulburările de somn. Cu cât tulburările de somn devin mai cronice, cu atât nivelul de anxietate crește; iar anxietatea aduce cu sine și diverse probleme cu somnul. Anxietatea provoacă gânduri repetitive și persistente, iar îngrijorarea împiedică adormirea. De asemenea, tulburarea de stres posttraumatic aduce cu sine și întreține problemele de somn prin prezența flashback-urilor și coșmarurilor. Stresul apare atunci când știi că ai nevoie de o noapte odihnitoare, dar te îngrijorează gândul că nu vei reuși să adormi sau nu vei reuși să dormi pe parcursul întregii nopți. Există câteva lucruri pe care le putem încerca acasă:
- un orar de somn-trezire;
- evitarea somnului de amiază;
- evitarea folosirii dispozitivelor electronice înainte de somn;
- crearea unui cadru confortabil (dormitorul să fie slab iluminat, să fie liniște, temperatura potrivită).
