Studiile liceale le face la Craiova iar cele universitare la Bucureşti avându-i ca profesori pe Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu. În 1895 Ţiţeica îşi ia licenţa şi este numit profesor la seminarul Nifon. Curând însă a fost numit în învăţământul superior, precizează site-ul cs.ubbcluj.ro.
Din economiile făcute izbuteşte să plece la Paris unde îşi reface în primul rând licenţa la Şcoala Normală Superioară, fiind clasificat primul. Imediat după susţinerea tezei de doctorat la Sorbona se întoarce în ţară; Gh. Ţiţeica este al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Const. Gogu şi N. Coculescu.
Întors în ţară, Ţiţeica este numit, în 1900, la Universitatea din Bucureşti, ca profesor la catedra de geometrie, la care a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Începând din 1928 Ţiţeica a funcţionat şi la Politehnica din Bucureşti, ca profesor de analiză.
Din 1913, urmând lui Spiru Haret, este membru al Academiei iar din 1929, secretar general. A fost decan al Facultăţii de Ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent (pe atunci cel mai înalt for) al Ministerului Instrucţiunii Publice; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.
Sursa video: arhiva TVR
