În România, în fiecare zi, patroni, manageri sau angajatori, în general mai în vârstă, bine intenționați, sunt mirați, șocați, dezamăgiți de lipsa de dorință de a munci a unora dintre angajații lor, deși ei le oferă condiții de a performa. Nu se mai muncește ca altă dată. Tinerii din ziua de azi. De ce nu vor? Oamenii vor să-și trăiască viața, nu vor să muncească. În general, oamenii muncesc că au nevoie de bani ca să trăiască, scrie doxologia.ro.
Dacă vrem ca să o facă pentru ceva mai mult de atât, să o facă cu suflet, atunci trebuie să aibă de ce, pentru ce, să fie interesant, să fie motivant, să fie respectați, să fie atrași și să fie primiți în echipă cu brațele deschise. Oamenii vor să fie buni la meseria lor. Nu trebuie puși doar la munci repetitive și plictisitoare doar pentru că sunt începători sau fără experiență. Oamenii vor să aibă un impact, să facă ceva ce contează.
Pentru ei, munca nu este separată de valorilor lor. Ei vor să facă lucruri în care cred la muncă. Oamenii vor autonomie, libertate să-și facă treaba. Vor acum să schimbe, nimeni nu stă să-ți facă ție ucenicie trei ani repetând aceleași banalități pentru că așa crede patronul că se face. În forma lor superficială, mulți sunt niște ego-uri în formă de gogoși umflate cu aprecieri motivaționale de pe Youtube care nu știu să facă nimic concret și se dezumflă la primul contact cu realitatea.
În forma lor bună însă, sunt niște oameni mult mai conectați și mai maturi emoțional decât generațiile anterioare, mult mai capabili să se descurce în contexte organizaționale complexe, mai dornici de inovare, mai tupeiști în sensul bun al cuvântului, cu o gândire globală și pregătiți să facă niște lucruri senzaționale. Au multe de învățat, și angajatorul trebuie să le spună și asta, dar să o facă de la om la om. Nu trebuie luați cu sanctitatea muncii că o se uite la tine, dar în mintea lor o să aibă amintiri cu profu’ de mate dintr-a șaptea. Și o să-i pierzi.
