Îmi plac oamenii care se țin de cuvânt. Dacă mă gândesc bine, am un fel de stimă și față de cei ce, din varii motive, nu-și pot respecta cuvântul dat, dar te anunță că nu s-a putut, îți spun ceva, o minciună poate, dar ceva ce îți dă ție impresia că îi pasă de tine și că nu vorbești singur. Și fac asta trimițându-ți un mail sau și mai curajos, sunându-te, scrie doxologia.ro.
Atunci când tu ți-ai respectat partea ta de angajament, te aștepți ca și celălalt să se comporte corect. Sunt din ce în ce mai puțini cei care se obosesc să facă asta și se îngroașă vertiginos rândurile celor care nu-și respectă partenerii de afaceri, încât am ajuns să-i apreciem foarte mult pe cei care se deranjează s-o facă. Știți, relațiile cu oameni fără cuvânt nu prea au viitor, oricât ar avea ambele părți de câștigat din asta.
Nu-ți vor face decât încurcături de care, crede-mă, te poți lipsi. Partenerii de afaceri îi mai avem și așa cu îi educăm, însă la unii puterea exemplului nu funcționează. Iar ăștia sunt cei la care trebuie să renunți fără regrete. Bineînțeles, asta se poate extinde și la relațiile de prietenie, este ca și cum ați hotărât să petreceți Revelionul împreună, v-ați pregătit cu toții și când ați ajuns noaptea la locație, acolo ori e închis, ori e deja ocupat, și asta pentru că cel care s-a ocupat de organizare a uitat să vă anunțe că anul ăsta Revelionul îl sărbătoriți în mai, că atunci a găsit el liber. Și cel mai grav este când se întâmplă asta cu cineva care nu era așa.
Un om sau o companie care până mai ieri îți răspundea imediat la mail-uri, care te anunța din timp dacă interveneau schimbări de care trebuia sa știi, care te respecta și pentru care și tu aveai o deosebită stimă. Vouă nu vă e ciudă când oamenii de la care aveați așteptări, vă dezamăgesc? Că mie tare mi-e ciudă.
