Povestea Ecaterinei continuă seria de interviuri cu bursierii Pro Vita Iași, prin care puteți cunoaște elevi și studenți excepționali, ce provin din familii numeroase. Talentată la pictură și cu dor de cunoaștere, a ales să studieze „Artă sacră”, precizează Pro Vita Iași.
Ieri păpușa din iarbă cu părul auriu, azi în atelierul de pictat icoane
„Sunt o fată simplă și îmi doresc să rămân un om simplu. Sunt fata părinților mei, un copil din cei șapte”, și-a început povestea Ecaterina, cu modestie, dar și cu emoție, vorbind despre familie. De altfel, ceea ce îi caracterizează în mod special pe copiii din familiile numeroase este atașamentul față de părinți, legătura strânsă cu frații, dar și unitatea, solidaritatea dintre ei. Astăzi Ecaterina este studentă în anul II la Facultatea de Teologie Ortodoxă, „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, iar rădăcinile acestei alegeri duc acasă, în copilăria ei.
„Cele mai frumoase amintiri sunt cele în care ne jucam noi frații. Îmi amintesc de un vecin care ne spunea că, văzându-ne în iarba mare și deasă cum ne jucam, pentru că eram blonde, iar sora mai mică foarte creață, i se părea că vede niște păpuși. Eram foarte uniți ca frați, nici nu se putea altfel, pentru că eram mulți și diferiți: fratele Andrei e cel mai mare, îl văd mai calculat de fire; Oana este foarte hotărâtă; Valentina e veselă, este culoarea casei; Paula și Pavel sunt gemeni, Pavel e priceput, spunea că vrea să fie inventator, iar Paula e sensibilă, își dorește să devină învățătoare, profesoară; Iustina, mezina familiei, e răsfățata noastră. De la fiecare am preluat câte ceva, în relația cu ei m-am format. De la părinți am învățat că trebuie să mă descurc, să perseverez orice ar fi. Tata este un om disciplinat, a făcut armata și reprezintă definiția bărbatului pentru mine. Mama are o blândețe aparte. Chiar aș vrea să fiu ca mama! Ea ne-a oferit libertate, dar și o siguranță în același timp. Cred că de la ea am moștenit legătura apropiată cu Dumnezeu”, povestește Ecaterina.
Mama a fost cea care i-a îndemnat să meargă la Biserică, provocându-i astfel să își descopere interioritatea, și, de fapt, să îl găsească acolo pe Dumnezeu. Ecaterina mărturisește că această apropiere s-a intensificat odată cu venirea la studii, la Iași, unde „în mijlocul haosului de aici, în Casa Domnului îmi găseam pacea. În drum spre școală era o Biserică, unde se săvârșea în fiecare dimineață Sfânta Liturghie. Eu treceam pe acolo zilnic și stăteam cât puteam, îmi linișteam ziua”.
Îmi doresc să pictez blândețe, nădejde, iubire
În vremuri umbrite de provocările inteligenței artificiale sau ale „meseriilor viitorului”, o tânără de 20 de ani alege să studieze Teologia și visează să aibă un atelier de pictat icoane, să devină restaurator sau poate chiar profesor universitar în același domeniu. Pentru unii ar părea o nebunie, pentru alții o excepție, pentru Ecaterina este o împlinire și o continuă uimire. Decizia nu a fost ușoară sau lipsită de îndoială, însă încurajările primite în cadrul întâlnirilor Pro Vita au determinat-o să nu renunțe la gândul ales: „Arta sacră”.
„Am ales să mă apropii mai mult de Cel care M-a creat, care mi-a dat viață. Nu știu, e o legătură pe care nu o pot explica neapărat, sunt niște fire, așa le-am văzut, niște fire care te trag, însă fără constrângeri. Am întâlnit aici la Facultate profesori foarte deschiși, atenți la nevoile noastre și ajutători. La fel și colegii. Se întâmplă mai ales în ateliere, când avem nevoie de ajutor, să învățăm unii de la alții, să ne completăm unii pe alții”, spune Ecaterina.
Crede că o calitate imperioasă într-un astfel de atelier de pictură, dar și la o asemenea Facultate este ascultarea. E o virtute pe care încearcă să o exerseze cât mai mult, să o cultive. Preferă desenul, i-a plăcut să studieze Vechiul Testament și Patrologia. De altfel, își propune să continue studiile la unul dintre programele de masterat, „Arta sacră în patrimoniul cultural” sau „Familia creștină”.
Ecaterina mărturisește că este uimită în continuare că pictează icoane. Înainte de orice lucrare, cere ajutorul Domnului sau al sfântului pe care urmează să îl picteze: „Încă rămân uimită că eu chiar pot face asta, chiar iese o icoană pictată din mâna mea. Vreau să o fac într-un mod curat, cât mai firesc, nu îmi doresc să demonstrez nimic, că doar nu de la mine sunt toate, nu de la mine vine harul. Eu doar încerc să transmit ceea cu ce am fost înzestrată de Sus. Câteodată simt chiar teamă că, totuși, icoana pe care o fac eu poate să ajungă undeva într-o biserică, lumea o să se închine la ea, oamenii o să aibă evlavie la acel sfânt. Pictez niște prieteni ai lui Dumnezeu, nu pot să o fac oricum, fără discernământ, este o responsabilitate imensă!”.
A început cu Sfântul Antonie cel Mare, apoi a pictat-o pe Maica Domnului, pe Sfântul Ioan Casian. A lucrat la o icoană cu Sfinții Petru și Fevronia, ocrotitorii tinerilor și a familiilor. Înainte de a picta un sfânt încearcă să îi citească Acatistul, viața. Își amintește că a avut o lucrare la facultate, trebuia să o picteze pe Sfânta Parascheva și pe Sfântul Andrei Criteanul. Mergea zilnic la moaștele sfintei, se închina și îi cerea ajutorul să o picteze: „O rugam să îngăduie să o pictez, că altfel nu puteam, nu-mi ieșea. Și a venit Sfânta, și a pictat cu mine, m-a ajutat!”, mărturisește Ecaterina.
„Vreau să pictez în așa fel icoana, încât atunci când o vei privi, să vezi că sfântul ilustrat te mângâie, privirea lui te acoperă și îți spune eu sunt cu tine, nu ești singur, nu deznădăjdui. Asta îmi doresc, să pictez blândețe, nădejde, iubire. Într-o lume în care toată ți spune că nu ești suficient de bun, că trebuie să te schimbi, cineva, undeva, un sfânt să îți spună printr-o icoană eu te primesc așa cum ești”, continuă ea.
Ecaterina este unul dintre bursierii ce participă frecvent la școlile de vară, întâlnirile, workshopurile organizate de Pro Vita. Pe lângă susținerea la studii, prin bursa lunară în valoare de 300 lei, bursierii beneficiază de ateliere de dezvoltare spirituală, personală sau orientare vocațională, întâlniri cu specialiști din diferite domenii, școli de vară, cursuri de perfecționare: „Vin cu toată inima, cu toată bucuria la activitățile desfășurate de Pro Vita Iași. Se investește mult în noi și asta ne dă încredere! E minunat când ne adunăm atât de mulți bursieri, din diferite locuri, familii și împărtășim experiențe, valori, creăm prietenii”.
În perioada 1-30 iunie, Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor desfășoară campania de strângere de fonduri pentru a le asigura celor 100 de elevi și studenți bursele de studiu, oferite în anul educațional ce urmează.
DONEAZĂ O BURSĂ!
- provitaiasi.ro/doneaza
- LEI: RO08CECE IS1030RON1014342, CEC Bank
- EURO: RO68CECE IS10C1EUR1103231
- Cod Swift: CECERO, CEC Bank
- Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
- Detalii: Burse de studiu
