De multe ori omul trăieşte în durere şi întristare. Primeşte ceea ce doreşte, dar nu este fericit. Ignoră ceea ce îi trebuie pentru a avea ceea ce îi place. Petrece timp preţios în activităţi nefolositoare pentru a limita sau chiar ignora adevărata cugetare sau petrecere, scrie doxologia.ro.
Nimeni nu vrea să trăiască în întuneric sau neştiinţă; fiecare doreşte ceea ce e bine şi frumos. Şi deşi face mai mult sau mai puţin acestea, omul nu găseşte pacea, calmul sufletesc continuă să îl ocolească. Şi omul ajunge la o vârstă la care nu doar că-i lipseşte forţa fizică pentru a-şi împlini dorirea, dar mai ales puterea voinţei de a fi.
Credinciosul trăieşte cu numele de creştin, dar nu întâlneşte pacea pe care crede că ar trebui să o aibă. Aceasta nu se întâmplă din cauza lui Dumnezeu sau pentru că Biserica învaţă greşit. Nu eşti nefericit pentru că eşti creştin, eşti nefericit pentru că nu eşti autentic. Starea de creştin neautentic este povară. Lipseşte credinţa în Dumnezeu ca încredere reală în prezenţa Lui activă în viaţa fiecăruia.
Creştinul nu află liniştea pentru că nu are încredere. Multe lucruri rele se întâmplă. Nu există rău imaginabil sau nu, care să nu se poată întâmpla oricui.
