Emoţiile autentice sunt prietenii noştri cei mai buni, dacă ştim să le ascultăm. Ele ne arată ce nevoi avem şi ne canalizează energia spre satisfacerea acestor nevoi, scrie doxologia.ro.
TRISTEŢEA
Dacă am pierdut ceva sau pe cineva, am nevoie să accept pierderea şi schimbarea pe care ea o aduce pentru mine. Mă uit în trecutul meu şi îmi amintesc despre ceea ce am pierdut: cum a intrat în viaţa mea; ce rol a avut; cu cine altcineva sau cu ce altceva din viaţa mea avea legătură; cum s-a întâmplat pierderea. Tristeţea mă menţine aşa, cu privirea spre trecut, înclinat mai puţin spre acţiune şi mai mult spre a medita, până când ajung să definesc în memoria mea un loc de cinste pentru ceea ce am pierdut, lăsând locul liber în viaţa mea prezentă pentru a înlocui ce am pierdut. Un doliu trăit sănătos mă ajută să mă reînnoiesc.
FURIA
Când un obstacol din prezent îmi blochează drumul spre ceva ce vreau să obţin, furia îmi dă energie pentru a acţiona, pentru a înlătura piedica. Furia consumată sănătos mă ajută să mă apropii de scopul meu.
TEAMA
Când văd o ameninţare în viitorul meu, fie în cel imediat, fie îndepărtat, teama nu mă lasă să ignor ameninţarea. Mă împinge să mă pregătesc pentru a face faţă pericolului sau pentru a fugi din calea lui. Teama trăită sănătos mă ajută să rămân în siguranţă.
BUCURIA
Când corpul meu vrea să-mi transmită mesajul „totu-i bine, ţine-o tot aşa!”, el face asta cu ajutorul bucuriei. O emoţie care îmi spune că starea mea din prezent e tocmai cum am nevoie să fie.
TRISTEŢEA, FURIA, FRICA ŞI BUCURIA sunt considerate emoţii de bază. Desigur, viaţa noastră emoţională are nuanţe mult mai multe şi mai subtile decât acestea patru. Şi chiar şi aceste emoţii de bază nu le simţim prea des izolate unele de altele.
De multe ori, prima reacţie la o pierdere e să ne înfuriem şi să încercăm să facem lucrurile să fie aşa cum le vrem, aşa cum erau înaintea pierderii; în acelaşi timp, s-ar putea să ne fie teamă gândindu-ne la felul în care pierderea ne va afecta viitorul. Important e să ne permitem să simţim toate aceste emoţii şi să luăm în considerare mesajele pe care ele ni le transmit, pentru că altfel riscăm să ne blocăm.
Dacă nu îmi permit să mă înfurii şi să mă tem, risc să mă blochez în tristeţe până când ajung la depresie. Dacă nu îmi dau voie să fiu trist sau furios, s-ar putea ca teama mea să se transforme într-o anxietate paralizantă. Dacă încerc să fiu puternic şi îmi neg tristeţea şi teama, furia mea riscă să ducă la agresivitate. Iar dacă îmi interzic orice emoţie neplăcută, risc să trăiesc într-o bucurie contrafăcută şi să nu îmi cunosc nevoile, aşadar să nici nu mi le împlinesc.
EMOŢIA ÎNSEAMNĂ MIŞCARE. DAR ÎN CE DIRECŢIE?
