S-a născut într-o familie de preoţi şi a urmat studiile teologice la Timişoara. Odată terminate studiile se întoarce în satul natal, devenind învăţător şi apoi preot. A studiat şi la Timişoara cu profesorul Mihai Roşu. Pleacă ulterior la Arad unde profesează timp de doi ani, precizează site-ul enciclopediaromaniei.ro.
În contemporan publică un volum de fabule cu substrat social, adaptate la realităţile româneşti. Acesta îi aduce şi demiterea din învăţământ datorită promovării limbii şi culturii române în detrimentul celei sârbe, sinonim la acea vreme cu ortodoxismul din Banat. Ţichindeal înaintează în acest sens un memoriu împăratului Austro-Ungariei în care se plânge de această persecutare, însă fără rezultat.
Activitatea sa de militant pentru drepturile românilor din Banat ia un nou avânt şi în 1807 Ţichindeal se numără printre semnatarii unui memoriu către împăratul Francisc I al Austriei pentru numirea unui director român peste şcolile româneşti din Banat. Ţichindeal devine astfel primul director român al şcolii din Arad. În 1814 reprezentanţi ai românilor din Banat, printre care şi Ţichindeal, trimit un nou memoriu împăratului cerând de această dată numirea unui episcop român la Arad. Acest lucru îi aduce din nou pierderea catedrei, datorită nemulţumirilor create în conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Pe plan literar, Ţichindeal se ocupă de traducerea de texte din limba sârbă în limba română, cu acelaşi scop, de a promova educarea şi emanciparea maselor româneşti. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositej Obradovic.
Traduce inclusiv fabulele, modificate uşor, pe care le-a publicat mai târziu ca fiind creaţii proprii. De aceea nu au o valoare atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viaţa şi obiceiurile sârbeşti la realitatea românească.
Bolnav, se stinge din viaţă la numai 43 de ani, într-un spital din Timişoara. Este îngropat în satul său natal, la Becicherecu Mic.
