–La masă (în timp ce mănânci), nu ai voie să citeşti pentru că îţi mănânci minţile.
Nu este adevărat, însă putem spune că fiecare lucru trebuie să-l faci la timpul lui.
Cel înţelept va citi atunci când este vremea cititului, iar mesei îi va acorda atenţia cuvenita pentru o dieta sănătoasa. Cel fără de minte va face mai multe lucruri deodată: citeşte, mănâncă, se leagănă pe scaun, priveşte la televizorul instalat la bucătărie, este atent şi la discuţiile altora… şi de fapt nu face nimic, adică „şi-a mâncat minţile”, scrie poruncaiubirii.agaton.ro.
–Niciodată seara şi în ziua de luni sa nu dai nimic din casă că nu mai ai spor toata săptămâna. Să nu dai bani sau sa nu împrumuţi pe cineva cu bani în ziua de luni.
Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune lunea? Zgârcenia este un păcat care îi stăpâneşte pe mulţi şi atunci au găsit diverse justificări: să nu dai niciodată din casa seara, nici în zi de sărbătoare, nici lunea ca-ţi merge rău toata săptămâna, nici marţea ca sunt trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui Dumnezeu este aceasta: „Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta” (Matei 5;24); „împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58;7-10). Să nu uităm că: MAI MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA.
–Să porţi mereu ceva pe dos (maioul, şosetele, cămaşa) ca să nu se lipească farmecele de tine.
Farmecele sunt lucrarea vrăjitoarelor. Ele există, dar citind din Vechiul Testament Cartea lui Iov, putem înţelege că Satana poate face rău, însă numai cu îngăduială şi numai cât îi îngăduie Dumnezeu: „Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el (Iov) este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu”(Iov 1;12). Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi corect, iar de cel ce face rău se vor lipi chiar de ar avea toate hainele îmbrăcate pe dos, aşa cum rezultă şi din cuvintele Sfântului Apostol Pavel în epistola către Romani: „Fiţi înţelepţi spre bine (faceţi numai bine) şi nevinovaţi la rău (să nu faceţi nimănui nici un rău). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana” (adică, nu-i va îngădui diavolului să vă facă rău, chiar dacă cineva vă face farmece) (Romani 16;19).
–Nu este bine să-i cumperi copilului haine înainte de a se naşte.
Este o superstiţie şi se spunea aşa fiindcă nu se putea şti ce va fi copilul: parte bărbătească sau parte femeiască.
–Nu trebuie să te întorci din drum că nu-ţi merge bine.
Prima calitate a memoriei este uitarea, şi de fapt este un dar deosebit pe care îl avem de la Dumnezeu. Dacă n-am uita, n-am putea să primi noi informaţii în creierul nostru. De foarte multe ori uitarea este o binecuvântare, ca în cazul în care ne moare cineva drag. Dacă plecând la piaţă ai uitat portofelul cu bani, trebuie să te întorci să-l iei, altfel nu vei putea cumpăra nimic. Numai că întorcându-te să-l iei, să umbli cu grijă, căci dacă răscoleşti toate plin de nervi sigur vei păţi multe necazuri.
Într-o zi de duminică am plecat spre biserică. Pe drum mi-am amintit că am uitat ceva. M-am întors şi am luat. Apoi din nou, în acelaşi loc mi-am dat seama că mai uitasem ceva. M-am întors iarăşi din drum. Crezând acum că am luat totul, culmea, în acelaşi loc mi-am adus aminte că uitasem încă ceva. M-am întors din nou şi ce credeţi? în casă mirosea a ars. Când mă uit mai bine, uitasem fierul de călcat în priză. Deci, uitarea nu a fost un ghinion, ci binecuvântare, lucrarea lui Dumnezeu care mi-a ajutat să nu găsesc la întoarcere casa făcută scrum.
–Vinerea să nu tai via.
Se spune ca Iisus este „strugurele cel copt din care curge vinul care mântuieşte lumea”. Vinerea a fost ziua în care Dumnezeu Iisus Hristos S-a adus pe Sine jertfă în faţa lui Dumnezeu Tatăl şi Şi-a vărsat scumpul Său sânge prin jertfa de pe cruce, spălând păcatele neamului omenesc. Dar să nu amestecăm cele lumeşti cu cele sfinte. Vinerea (dacă nu este cruce roşie în calendar) este o zi obişnuită de lucru şi nu-i nici un păcat să tai via.
–Până la Dumnezeu te omoară (sau te mănâncă) sfinţii.
Aceasta este o vorbă nu numai greşită, dar chiar dăunează Sfintei noastre credinţe. Se bazează această zicală pe versetul: „Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6;2). Dar după cum se observă sfinţii vor judeca lumea, însă n-au omorât şi nici nu vor omorî pe nimeni, ba dimpotrivă se roagă, mijlocesc la Dumnezeu neîncetat pentru mântuirea noastră, fiind „casnici ai lui Dumnezeu”.
–Dacă ai un singur brad în curte, să-l tai ca să nu rămâi singur.
Alta păcăleală. Într-o zi vei rămâne singur sau va rămâne singură, cum o vrea Dumnezeu. Bradul din curte sa nu-l tai, pentru că plantele şi mai ales arborii nu ne pot influenţa viaţa decât în măsura în care le folosim în tratamente naturale (seminţele, coaja, rădăcinile, etc). Cum poate acest brad sa ne aducă rău în familie, când Iisus spune: „Nici un fir din părul capului vostru nu va cădea fără ştirea lui Dumnezeu”. BRADUL ÎN POPOR ESTE SIMBOLUL VIEŢII VEŞNICE.
–Dacă omori un şobolan, 7 ani ai ghinion.
Conform cu versetul biblic: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Facerea1;28), omul este stăpân peste toate vietăţile pământului. Toţi cei cu suflet bun nu vor ucide prea uşor sau chiar deloc nici măcar o furnică, iar cei răi vor face aceasta din plăcere. Nu este bine! Dar dăunătorii îi putem omorî fără a avea pedeapsă (cât despre cei 7 ani de ghinion, nici vorbă să fie adevărat, nu este nici o legătură între şobolan şi ghinion).
–Pomul vieţii nu ai voie să-l ţii în casă pentru că atâţia oameni îţi vor muri din familie, câţi puişori îi ies pe tulpina.
Pomul vieţii a fost doar în rai. Orice altă plantă cu acest nume nu are nici o influenţă asupra vieţii noastre.
–La sfârşitul Sfintei Liturghii, când preotul zice „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, trebuie să faci trei paşi către preot ca să te mântuieşti.
Aceste cuvinte sfinte se rostesc de către preot adresându-se celor pregătiţi pentru a primi Sfânta Împărtăşanie (post, spovedanie şi să aibă binecuvântarea preotului duhovnic de a se împărtăşi). Ceilalţi nu se pot apropia de Sfântul Potir (adică nu se pot împărtăşi). Deci, nu prin cei trei paşi ne mântuim, ci prin Sfintele Taine (Spovedania, Împărtăşania şi celelalte).
–Ce se face cu anafora uscata, mucegaita?
Anafora, Sfantul Pasti ramase, sau alte sfintenii se ard; cenusa se arunca la un loc curat sau pe apa curgatoare. Mai putem sa ingropam acestea, cu atentie insa sa nu fie dezgropate de animale. Nu se face altceva cu ele. Nu se arunca la chiuveta deoarece ajunge in loc necurat (canalizarea).
– Cand si cum se ia anafora?
Anafora se ia in fiecare zi dimineata, numai pe nemancate. In duminici si sarbatori este bine sa mergem la biserica nemancati si anafura sa o luam la sfarsitul slujbei. In cazul in care suntem bolnavi si nu putem sta nemancati la Sf. Liturghie, putem lua anafora acasa si in duminici si sarbatori, dupa care mancam si mergem mancati la biserica. Aceasta insa trebuie sa fie o exceptie.
Sursa: poruncaiubirii.agaton.ro
