La cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, satele din Ținutul Dorohoiului (ca și majoritatea celor din nordul Moldovei) erau dependente aproape exclusiv de codrii de stejar pentru ridicarea lăcașurilor de cult, precizează publicația Slova Creștină de Dorohoi.
Până la începutul anilor 1800, satele din jurul Dorohoiului nu dispuneau de resurse financiare sau de meșteri pietrari pentru a ridica structuri masive. Singurul lăcaș stabil din piatră din întreaga zonă urbană extinsă era Biserica Domnească „Sf. Nicolae” (1495), ridicată prin decret voievodal de Ștefan cel Mare, iar mai apoi biserica de la Dimăcheni, zidită în 1612. În rest, comunitățile rurale apelau la biserici din bârne. Chiar și în târgul Dorohoiului, când populația a crescut, a doua biserică, construită în 1779 (Biserica Vârgolici), a fost realizată tot din bârne cioplite cu toporul.
Ridicarea bisericii de zid la Dersca, în anul 1806, a spart acest monopol al lemnului în satele din zonă. Ea a devenit o anomalie structurală pozitivă pentru acele timpuri dintr-un motiv simplu: construcția nu a fost susținută doar de clăcași, ci de un boier cu dare de mână, paharnicul Petrache Cazimir. Acesta a adus meșteri și materiale grele (cărămidă și piatră), oferind comunității o structură din zid într-o perioadă în care restul satelor din jur își mutau sau își reparau periodic bisericuțele călătoare din bârne.
Pentru ridicarea unei biserici din piatră, cu ziduri groase de un metru, paharnicul Cazimir a adus meșteri calificați din breslele constructorilor de la oraș, probabil din centre precum Botoșani sau Iași. Sătenii din Dersca au participat ca mână de lucru necalificată, clăcași. Aceștia au asigurat transportul pietrei de râu, stingerea varului și aducerea materialelor necesare pe șantier.
Șantierul de la 1806 a funcționat ca o școală ad-hoc pentru comunitate. Meșterii veniți de la oraș au integrat în echipele lor tineri din sat ca ucenici, rupând astfel monopolul lucrului în lemn și lăsând în zonă primele nuclee de zidari rurali.
Acești meșteri au ridicat structura inițială din piatră pe amplasamentul unei vechi biserici de lemn. Temelia solidă, lăsată de ei, a fost atât de trainică încât, în perioada 1927–1933, când parohia a decis extinderea lăcașului de cult sub coordonarea preotului Ioan Dănălache, zidurile vechi au fost demolate doar până la jumătatea ferestrelor. Reconstrucția modernă s-a sprijinit direct pe baza masivă ridicată de meșterii de la 1806. Astăzi se poate vedea, la exterior, temelia de piatră, care a fost descoperită de sub tencuială la renovarea din 2014.
Astfel, prin raportare la peisajul rural din jurul Dorohoiului de la anul 1800, biserica din Dersca a fost într-adevăr printre primele biserici de zid ridicate într-un sat din acea proximitate, devenind un model de tranziție spre arhitectura modernă din cărămidă, care avea să se extindă abia spre mijlocul secolului al XIX-lea.
Biserica din Dersca nu este monument istoric, deoarece nu păstrează vechea arhitectură. În anul 1895 se adaugă turla de pe pronaos, ctitoria lui Eduard Burbure, construită cu cărămidă arsă pe moșia sa, iar mai apoi edificiul este reparat și refăcut masiv între anii 1927–1933.
În data de 20 iunie 2026 a fost săvârșită în biserica parohială o slujbă arhierească, sub protia Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul, pentru a marca momentul istoric al împlinirii a 220 de ani de la zidirea bisericii. Din soborul de preoți au făcut parte: părintele protopop de Dorohoi, Ștefan Ionuț Apetrei, părintele secretar Daniel Precob, părintele Dumitru Pascal, părintele Teodor Ciuraru, părintele Flaviu Rus, părintele Dănuț Curelariu, părintele Ionuț-Florentin Amarinei, părintele Cătălin Istrate, părintele Constantin Bistriceanu, părintele Petru-Gabriel Roșca, părintele Andrei Hrițcușoru, părintele Nicolae Ungureanu și părintele Iulian Ivaniciuc. De asemenea, au participat primarul comunei Dersca, Mihai Cazacu, oficialități locale, invitați și credincioși ai parohiei.
În timpul Sfintei Liturghii s-au împărtășit foarte mulți credincioși, iar grupul de copii de la cateheza parohiei, coordonat de doamnele Daniela Hapău, Iuliana Fodor și Alexandra Raicu, a susținut un frumos recital de pricesne.
Au fost acordate distincții de vrednicie persoanelor implicate în activitatea de înfrumusețare și renovare a bisericii, iar părintele paroh Dumitru Hapău a fost distins cu Crucea „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv”.
La sfârșitul slujbei, ierarhul a vizitat muzeul parohial amenajat în incinta casei praznicale, apoi a urmat un popas în cimitirul parohial pentru evocarea unor personalități trecute la Domnul.
Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă oferită de parohie celor care au participat la Sfânta Liturghie.
A consemnat Pr. Dumitru Hapău
Sursa: Slova Creștină de Dorohoi
