Ştefan Ciobotăraşu (adesea întâlnit şi ca Ciubotăraşu) s-a născut la 21 martie 1910, în comuna Lipovăţ, judeţul Vaslui, într-o familie de ţărani săraci, părinţii săi fiind Vasile şi Ana Ciobotăraşu.
Tatăl său s-a angajat ca frânar la calea ferata şi era mutat adesea să lucreze la staţiile de pe traseul CFR Iaşi-Bârlad, la Câmpina sau la Mărăşeşti.
Ştefan Ciobotăraşu a parcurs clasele primare la şcoala din localitatea natală, sub îndrumarea învăţătoarei Melania Teodorescu. Însă pentru că în localul şcolii a fost improvizat, apoi, un spital de campanie şi un sediu al Crucii Roşii, elevii au învăţat în biserica din sat, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, precizează site-ul radioromaniacultural.ro.
În această perioadă, tânărul Ştefan este fermecat de peisajele sălbatice ale plaiurilor natale şi de vechile obiceiuri ale satului moldovenesc, după cum mărturisea viitorul mare actor, peste ani: “Mi-aduc aminte că-n pruncia mea, luna asta, decembrie, era un fel de lună a miracolelor… Uite-aşa, cam pe-acum, începeau copiii să pocnească din harapnic, să-şi facă buhaie şi altele şi să înveţe pluguşorul. Flăcăii se adunau la repetiţii, sub mâna unui staroste, care era şi „cămăraşul” (casierul) trupei şi care-şi adjudeca şi … rolul cel mai gras…”.
La vârsta de 11 ani, pleacă la Bucureşti, călătorind în cabina de frânar a tatălui său, pentru a intra ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie din Calea Victoriei nr. 36, al lui Gh. Ene-Filipescu.
Aici va lucra timp de trei ani, făcând tot felul de comisioane si ajutând la curăţenia prăvăliei.
Însă tânărul nu era atras de această meserie şi profitând de faptul că la prăvălie îşi făcea încălţări şi lumea bună a teatrului, Ciobotăraşu primea în loc de bacşiş bilete la teatru, această artă atrăgându-l tot mai mult pe tânărul ucenic.
A fost vrăjit de spectacolele “Înşir-te mărgărite”, „O scrisoare pierdută” sau “Puterea întunericului”, în care evoluau actori în vogă la acea vreme, precum Ion Morţun, Iancu Petrescu sau Iancu Brezeanu.
În toamna anului 1924, sătul de universul mizer şi limitat în care îşi ducea viaţa, Ştefan Ciobotăraşu decide să se întoarcă acasă”, precizează site-ul radioromaniacultural.ro.
Însă părinţii se mutaseră la Vaslui, iar noua viaţă ce se contura avea să influenţeze decisiv cariera sa artistică ce a urmat.
La Vaslui va întâlni personalităţi remarcabile ale timpului său, începând cu scriitorii Jean Bart şi Mihai Negru, continuând cu Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu, sau marele muzician George Enescu şi încheind cu marii actori care veneau în turnee să joace în Vaslui.
A urmat apoi, în particular, Liceul “Mihail Kogălniceanu” din localitate, a trecut, apoi, la cursul de zi, dupa ce a dat examen pentru două clase deodată.
În anii de liceu, a debutat cu însemnari literaro-satirice în revista “Năzuinţa”, apoi a scris în foaia locală “Vasluiul”, iar împreună cu prietenul său Valer Mitru, a scos câteva numere ale revistei “Uzina cu umor”.
În anul 1929, după absolvirea liceului, se mută la Iaşi, unde se înscrie la Conservatorul de muzică şi artă dramatică, unde este remarcat de poetul Mihai Codreanu, care i-a fost profesor şi ocrotitor. Începe să facă figuraţie în diverse piese de teatru şi continuă să publice versuri în reviste din Iaşi.
În anul 1932, Ştefan Ciobotăraşu devine „ostaş la mitraliere” şi îşi dă şi bacalaureatul, la Bârlad.
În anul 1933, Ciobotăraşu va debuta pe scena naţionalului ieşean cu rolul unui ucigaş, în “Macbeth”, de Shakespeare, urmând apoi să se afle pe această scenă timp de 14 ani, perioadă în care va interpreta aproape 200 de roluri.
Primul succes rem”, precizează site-ul radioromaniacultural.ro.
A fost admirat, pe scena naţionalului ieşean, în spectacole precum „Signor Bracolli, rolul Denis, „Cartoforii” de Gogol, rolul Servitorului, „Neamul Şoimăreştilor, dramatizare de M. Sorbul după Mihail Sadoveanu, rolul Tudor Şoimaru, „Încurcă-lume” de A. de Herz, rolul Emil Strâmbuleanu, „Meşterul Manole”, de Lucian Blaga, rolul Celui de-al VI-lea, „Omul cu mârţoaga” de G. Ciprian, rolul Proprietarului, „Otrava” de Emile Zola, rolul Poisson, „Hamlet” de Shakespeare, rolul Laert, „Napoleon printre noi”, rolul lui Mussolini, „Jolly jocker”, rolul unui Dansator, „Baba Hârca” de Matei Millo, rolurile moş Gânju şi Chiosa, sau „Datinile” de Mihail Sadoveanu, rolul Melchior.
Tot la Iaşi, la Teatrul „Ion Sava”, a jucat în spectacolele „Pecetea bestiei” de Kipling, rolul Glett, „Sistemul dr-ului Catran”, rolul Dr. Catran şi în „Ca la Iaşi, la nimenea”, revistă de Ion Sava.
În anul 1933, se va logodi cu Aurora Donose, iar un an mai târziu, cei doi se vor căsători. În anul 1940, va veni pe lume singura lor fiică, Magda.
În anul 1945, Ştefan Ciobotăraşu se va muta alături de familie la Bucureşti, unde va juca la mai multe teatre – Alhambra, Comedia, Victoriei – cu preponderenţă în roluri de comedie.
La Teatrul Alhambra a jucat în „Mary Dugan este vinovată?”, rolul Preşedintelui, la Teatrul Victoria, a fost văzut în „Tinereţea unei regine” de Sil-Vara, rolul Robert Peel, „O nuntă cu repetiţii, rolul Socrului şi în „Kontusovka Palace”, rolul Proprietarului, iar la Teatrul Ateneului din Bucureşti, a jucat rolul Cocordier în „Coloniade şi delicatese”
În anul 1948, Ştefan Ciobotăraşu este repartizat la Arad, la primul teatru de stat din ţară, unde se va afla pe scenă, va continua să scrie poezii, va conduce cenaclul literar “Alexandru Sahia” şi va fi instructor artistic la Uzinele Mao-Tze-Dun, la Institutul Poligrafic şi la Casa Corpului Didactic.
La Teatrul de Stat din Arad, Ştefan Ciobotăraşu a jucat în „M-am născut ieri”, rolul Harry Blok, în „Mineri” de M. Davidoglu, rolul Balean, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, rolul Cetăţeanului turmentat, „Bădăranii” de C. Goldoni, rolul Lunardo sau în „Cu pâine şi sare” de L.Sebastian, rolul Pandelache.
Despre pasiunea sa pentru poezie, Ciobotăraşu avea să declare: „Dacă mă gândesc mai bine, pasiunea pentru poezie se datorează în cea mai mare măsură dragostei şi respectului meu pentru limba română. Căci nu cred că se poate dovedi un mai mare respect decât a o face să “cânte”, să poată declanşa resorturi intime, neruginite de anchiloza cotidiană. La poezie am ajuns prin sonet. De ce? Pentru că impune o densitate lirică maximă, într-o formulă capabilă să-l transforme într-o bijuterie lingvistică.”
În anul 1950, este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar concomitent, timp de doi ani, va juca şi la Teatrul Comedia”, precizează site-ul radioromaniacultural.ro.
La Comedia, a fost admirat în piese precum „Marele duhovnic” de Victor Eftimiu, rolul Tase, „Doctorul Knoch”, rolul Bernard, „Negustorii de glorie” de Achard, rolul Maiorul, în „Învierea” de Lev Tolstoi, rolul Katiukin, „Furtuna” de Ostrovschi, rolul Tihon,
La naţionalul bucureştean a jucat în roluri precum Petre Ajorca din „Cetatea de foc” de Mihail Davidoglu, sau Cabot Ephraim în „Patima de sub ulmi”, la Teatrul Municipal din Bucureşti a fost văzut în spectacole precum „Pădurea” de Ostrovschi, rolul I.P. Vosmâbratov, „Cărări liniştite”, rolul Petre vânatorul, „Mitrea Cocor” de Sonia Filip după Mihail Sadoveanu, rolul Ghiţă Lungu sau în „Arcul de triumf” de Aurel Baranga, rolul Fanache Verzea.
De asemenea, la Teatrul Mic din Bucureşti, el a jucat rolul Guss în piesa „Amintirea a două dimineţi de luni”, de Arthur Miller, la Teatrul C.F.R. Giuleşti, a fost distribuit în „Mireasa desculţă” de Sütö Andras, rolul Cociş, iar la Teatrul Baraşeum din Bucureşti a jucat în „Am ucis”, rolul Schmidt şi în „Hoţii de codru şi hoţii de oraş”, rolul Wolf.
A realizat roluri memorabile care l-au inclus în galeria marilor personalităţi ale teatrului românesc, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. A impresionat prin naturaleţea jocului de scenă şi prin modul de abordare a fiecărui nou rol.
În anul 1954, Ciobotăraşu realiza rolul de debut în film, în „Desfăşurarea”, o ecranizare după nuvela omonimă de Marin Preda, regizor Paul Călinescu, alături de actori precum George Demetru, Toma Dimitriu, Ernest Maftei, Colea Răutu sau Vasile Tomazian.
Au urmat alte circa 35 de roluri în producţii cinematografice, printre acestea aflându-se „Brigada lui Ionuţ” (1954), regizor: Jean Mihail, alături de George Calboreanu, Jules Cazaban, Emanoil Petruţ şi Constantin Ramadan, „O mică întâmplare” (1957), regizor: Gheorghe Turcu, alături de Marcel Anghelescu şi Lohinszky Loránd, „Pasărea furtunii” (1957), regizor: Dinu Negreanu, alături de Mircea Albulescu, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, George Demetru şi Paul Savage, „Erupţia” (1957), regizor: Liviu Ciulei, alături de Graziela Albini, Aurel Cioranu, Dorin Dron, Mihai Mereuţă, „Avalanşa” (1959), regizor: Gheorghe Turcu, alături de Marcel Anghelescu, Sandu Sticlaru şi Boris Ciornei, „Valurile Dunării” (1959), regizor: Liviu Ciulei, alături de Lazăr Vrabie, Liviu Ciulei, Irina Petrescu, Costel Constantinescu şi Benedict Dabija, „Telegrame” (1959), regizori: Gheorghe Naghi, Aurel Miheles, alături de Grigore Vasiliu-Birlic, Jules Cazaban, Carmen Stănescu, Costache Antoniu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu şi Vasilica Tastaman, „Mândrie” (1960), regizor: Marius Teodorescu, alături de Geo Barton, Constantin Codrescu, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc şi Ilinca Tomoroveanu, „Pădurea spânzuraţilor” (1964), regizor: Liviu Ciulei, alături de Victor Rebengiuc, Anna Széles, Gina Patrichi şi Liviu Ciulei – distins cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965 – , „Străinul” (1964), regizor: Mihai Iacob, alături de Ion Anghel, Costache Antoniu, George Calboreanu, Şerban Cantacuzino, George Demetru, Gheorghe Dinică, Fory Etterle, Ştefan Iordache, Irina Petrescu şi Constantin Rauţchi, „Neamul Şoimăreştilor” (1965), regizor: Mircea Drăgan, alături de Matei Alexandru, Costache Antoniu, Ion Besoiu, George Calboreanu, Ernest Maftei, Florin Piersic şi Fory Etterle, „Columna” (1968), o producţie România-Republica Federală Germană, regizor: Mircea Drăgan, alături de Amedeo Nazzari, Antonella Lualdi, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu şi Emil Botta – film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, Australia, în același an – sau „Războiul domniţelor” (1969), regizor: Virgil Calotescu, alături de Matei Alexandru, Ilarion Ciobanu, Toma Dimitriu şi Ilinca Tomoroveanu”, precizează site-ul radioromaniacultural.ro.
Ştefan Ciobotăraşu a fost şi un remarcabil colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, câteva din spectacolele în care a jucat fiind „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, alături de nume precum Emanoil Petruţ, Alexandru Giugaru, George Calboreanu, Colea Răutu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, regia muzicală: Romeo Chelaru, regizor: Constantin Moruzan, „Criză în barou”, alături de Toma Caragiu, regizor: Elena Negreanu, „Hanul Ancuţei”, de Mihail Sadoveanu, alături de George Calboreanu, Eugenia Popovici, Amza Pellea, Toma Caragiu, Colea Răutu şi Coca Andronescu, „Ion”, de Liviu Rebreanu, alături de Ion Marinescu, Silviu Stănculescu, Coca Andronescu, regizor: Paul Stratilat, „Pădureanca”, de Ioan Slavici, regizor: Paul Stratilat, „Take, Ianke şi Cadâr”, de Victor Ioan Popa, alături de Jules Cazaban şi Octavian Cotescu, regizor: Alexandru Toscani, „Triumful talentului” şi „Cadou”, de Ion Luca Caragiale, alături de Dumitru Furdui, Carmen Stănescu, Alexandru Giugaru, regia muzicală: Romeo Chelaru, regizor: Ion Vova, „Ursita”, alături de George Calboreanu, „Vlaicu-Vodă”, regia muzicală: Romeo Chelaru, regizor: Constantin Moruzan.
La Televiziunea Română, Ştefan Ciobotăraşu a jucat în piesele de teatru TV „Arta comediei” de Eduardo de Filippo, rolul Parohul şi în „Lada” de Ion Sava.
Pentru realizările sale artistice deosebite, Ştefan Ciobotăraşu a primit, în anul 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia, pentru rolul din „Străinul”, în acelaşi an, prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”, iar în anul 1967, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
La 27 august 1970, Ştefan Ciobotăraşu a plecat la cele veşnice, la vârsta de 60 de ani, în timp ce aştepta maşina care trebuia să-l ducă la Piteşti, unde filma pentru producţia „Aşteptarea”. Scenariul a fost scris special pentru Ștefan Ciobotărașu, iar după moartea protagonistului, se produc unele schimbări de dramaturgie și de decupaj, iar în faza finală întreaga partitură a lui Ștefan Ciobotărașu va fi dublată de Mihai Mereuță.
La împlinirea a 100 de ani de la naşterea sa, la 16 august 2010, Banca Națională a României a emis o monedă comemorativă de argint, având pe avers activitatea lui Ștefan Ciobotărașu în domeniul teatrului și filmului, iar pe revers este gravat portretul lui Ștefan Ciubotărașu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul „Columna”…
De asemenea, Şcoala Gimnazială din comuna natală Lipovăţ poartă numele marelui actor.
Sursa: radioromaniacultural.ro
Sursa video: Marius Irinel Sarghi
