Istoric, filolog, traducător și reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, Gheorghe Șincai și-a dedicat întreaga viață promovării culturii, educației și drepturilor românilor din Transilvania.
La 2 noiembrie 1816 se stingea din viață Gheorghe Șincai, una dintre personalitățile marcante ale culturii românești, un cărturar care a contribuit decisiv la dezvoltarea învățământului și la afirmarea identității naționale a românilor din Transilvania, precizează enciclopediaromaniei.ro.
Născut la 28 februarie 1754, în localitatea Râciu de Câmpie, astăzi comuna Șincai, din județul Mureș, Gheorghe Șincai a fost preot greco-catolic, istoric, filolog, traducător și director al școlilor românești din Transilvania. Prin activitatea sa, s-a numărat printre cei mai importanți reprezentanți ai Școlii Ardelene, mișcare culturală care a susținut originea latină a poporului român, continuitatea sa istorică și drepturile românilor.
Un moment important al formării sale intelectuale l-a reprezentat perioada studiilor la Roma, unde a beneficiat de sprijinul cardinalului Ștefan Borgia. Datorită rezultatelor sale deosebite, Șincai a primit acces la importante biblioteci, inclusiv la Biblioteca Vaticanului, unde a cercetat numeroase documente referitoare la istoria românilor.
La Viena l-a cunoscut pe Samuil Micu, alături de care a desfășurat o importantă activitate intelectuală. Cei doi au colaborat la elaborarea unor lucrări menite să susțină originea și unitatea limbii române.
O contribuție remarcabilă a avut-o în domeniul educației. În cei 12 ani petrecuți la Blaj, în calitate de director al școlilor din Transilvania, Gheorghe Șincai a înființat peste 300 de școli, contribuind la răspândirea învățământului în limba română. În paralel, a cercetat arhive și biblioteci, adunând documente esențiale pentru reconstituirea trecutului românilor.
Opera sa fundamentală, „Hronica românilor și a mai multor neamuri”, a reprezentat rezultatul a zeci de ani de cercetare și documentare. Lucrarea, în care sunt prezentate evenimente istorice și mărturii din numeroase izvoare, a întâmpinat însă numeroase obstacole din partea autorităților și a cenzurii.
Din cauza ideilor și activității sale, Șincai a intrat în conflict cu reprezentanți ai clerului și ai administrației vremii. În 1794 a fost arestat, iar după eliberare și-a pierdut funcția. A continuat totuși să lucreze la proiectele sale, beneficiind de sprijinul unor protectori și oameni de cultură, printre care episcopul Samuil Vulcan.
Ultimii ani ai vieții au fost marcați de dificultăți și de încercările repetate de a obține aprobarea publicării operei sale istorice. A continuat să adune și să organizeze documente, convins de importanța cunoașterii trecutului pentru viitorul românilor.
Gheorghe Șincai a murit la 2 noiembrie 1816, pe moșia contelui Vass, în apropiere de Košice, în Slovacia. Avea 62 de ani.
Manuscrisul „Hronicii românilor” a fost recuperat și publicat ulterior, în mai multe etape, iar în 1853 lucrarea a apărut integral, prin grija lui August Treboniu Laurian, cu sprijinul domnitorului Moldovei, Grigore Ghica.
Astăzi, la peste două secole de la dispariția sa, Gheorghe Șincai rămâne un simbol al luptei prin cultură, educație și cercetare pentru afirmarea identității românești. Moștenirea sa intelectuală reprezintă o mărturie a perseverenței unui cărturar care și-a pus întreaga viață în slujba limbii, istoriei și poporului român.
Sursa: enciclopediaromaniei.ro
Sursa video: Revista Hronica
