Biserica Ortodoxă îi cinstește astăzi, în a VII-a duminică după Sfintele Paști, pe cei 318 Sfinți Părinți care au participat la primul Sinod Ecumenic. Acesta s-a desfășurat în anul 325, în orașul Niceea, şi a fost convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
Sinodul I Ecumenic, prima adunare a episcopilor din întreaga Biserică, a rămas în istorie ca un model privind adoptarea deciziilor majore care privesc dreapta credință și unitatea Bisericii. La acest Sinod au fost combătute ereziile vremii, printre care și învățătură greșită a lui Arie care se raporta cu o înțelegere pur omenească la Taina Întrupării Mântuitorului, știrbindu-I Acestuia calitatea dumnezeirii Sale. De asemenea, la acest Sinod au fost formulate primele articole ale Simbolului de Credință, scrie basilica.ro.
Printre cei prezenți s-au numărat Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Trimitundei, Sfântul Atanasie, dar și ierarhi de pe teritoriul de acum al țării noastre.
Un rol important în cadrul Sinodului de la Niceea l-a avut Sfântul Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenți cum Dumnezeu este unul în ființă, dar întreit în persoane.
A luat o cărămidă în mâna stângă și le-a spus că deși este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă și foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filozof, adept al învățăturii lui Arie, să devină ortodox.
Un rol crucial în formularea învățături de credință l-a avut Sfântul Atanasie care nu ocupa o poziție ierarhică importantă atunci când a participat la Sinodul I Ecumenic. Era un simplu diacon în vârstă de aproximativ 30 de ani care își însoțea episcopul, în persoana Sfântului Alexandru al Alexandriei. După moartea lui Alexandru petrecută în 328, la scurt timp, Sfântul Atanasie a devenit episcop al acestei cetăți. Lui i se datorează în cea mai mare măsură includerea termenului ‘consubstanțial’, sau ‘de o ființă’, în cadrul mărturisirii finale de credință a Sinodului.
Acesta a avut o viață foarte agitată, pentru că arienii l-au considerat întotdeauna drept principalul lor inamic și au încercat în dese rânduri să pună presiune asupra sa. A fost exilat de nu mai puțin de cinci ori (335, 339, 356, 362, 365), dar de fiecare dată a reușit să se întoarcă la scaunul său episcopal.
