În Duminica a 9-a după Rusalii, 10 august, credincioșii Cetății Neamțului s-au rugat la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din centrul orașului. Slujba de astăzi a avut loc cu ocazia aniversării a 150 de ani de la târnosirea sfântului lăcaș de către Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, informează Arhiepiscopia Iaşilor.
La acest moment festiv al comunității parohiale au participat diferite autorități centrale și locale, precum și sute de oameni care s-au rugat la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit la timpul cuvenit cu Sfintele Taine.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea textului evanghelic, Părintele Mitropolit le-a vorbit celor prezenți despre importanța statorniciei creștinului în viața Bisericii, această corabie a mântuirii care duce spre Împărăția lui Dumnezeu:
Ce este omul? Este zidirea lui Dumnezeu, care l-a adus pe om dintru începuturi, de la neființă la ființă, iar acum din zămislinrea din tată și mamă, Dumnezeu trimite sufletul iar omul, prin aceasta, este zidire a lui Dumnezeu. Ce mai este omul? Răspunde Sfântul Pavel: ogorul lui Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu îl sădește pe om, îl transformă pe acesta în ogorul Său în care așează mila Sa, harul Său, puterea Sa. Mintea omului devine un ogor în care Dumnezeu așează rațiunile lucrurilor, ale evenimentelor, a tot ceea ce se întâmplă, inima omului devine ogor pentru că acolo să se încălzească sămânța puterii lui Dumnezeu în care să rodească iubire, nădejde, credință și toate cele care sunt necesare pentru o inimă bună. Ce este omul? Răspunsul cel adânc dar desăvârșit adevărat al Sfântului Apostol Pavel, omul este templul Duhului Sfânt. Cât de mare l-a făcut Dumnezeu pe om! Cât de jos, atâtea ideologii, doresc să-l așeze: omul, animal superior, care se naște cum se naște orice animal și dispare precum acesta. Cât de jos a ajuns omul să fie considerat de multe din concepțiile lumii moderne, dar Dumnezeu nu îl doar crează, nu doar îl transformă în ogorul Său, dar îl face pe om templu în care se sălășluiește Duhul Sfânt. Pentru ca răspunsul Sfântului Apostol Pavel, că omul este zidirea, ogorul și tempului lui Dumnezeu, să se statornicească în ființa umană, este nevoie ca omul să șadă statornic în corabia Bisericii. Sfânta Evanghelie de astăzi îi arată pe ucenicii Domnului mergând pe mare. La un anumit moment se alătură lor și Domnul Hristos. Biserica în care ne-am botezat este corabia în care ne-am așezat statornic. Și ce este necesar pentru cel ce se află în corabie? Să nu coboare niciodată din ea! Chiar dacă a căzut, chiar dacă este păcătos, chiar dacă greutățile vieții îl împovărează, creștinul este chemat să nu părăsească niciodată corabia Bisericii. Sfântul Părinte Cleopa de la Sihăstria, cred că în fiecare cuvânt pe care îl rostea, sublinia adevărul că nimic nu este mai important în lume și în viața lumii decât să nu te desparți de mama ta, Biserica, și de tatăl tău, Dumnezeu. Pentru ca să se arate în om că este este zidirea, ogorul și templul lui Dumnezeu, este de asemenea necesar ca omul să lupte, să nu aibă alte repere în viață decât reperul fundamental Hristos Domnul și ce a rostit El. Privim la icoana Maicii Domnului care îl ține în brațe pe pruncul Iisus, dar cu mâna dreaptă arată spre El, spunându-ne nouă: „Faceți tot ce vă va spune El!”. Și El ce ne spune? „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi”. Pentru că al treilea lucru fundamental în viață este ca omul să-și găsească bucuria, odihna lăuntrică în relația sa cu Domnul. Pentru că, mare minune, Dumnezeu se odihnește întru sfinții Săi, iar omul este chemat să se odihnească în Dumnezeu.
În timpul împărtășirii credincioșilor, părintele lect. Univ. dr. Mihai Vizitiu le-a vorbit târgnemțenilor despre monografia Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din oraș, prima biserică de parohie sfințită de Sfântul Ierarh Iosif Naniescu în demnitatea de Mitropolit al Moldovei:
Sfântul Iosif cel Milostiv, instalat la 6 iulie 1875, a fost cel care a sfințit această Sfântă Biserică, în demnitatea de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, și este o cinste deosebită pentru orașul Târgu Neamț pentru că a fost prima biserică sfințită de acest sfânt ierarh după instalarea sa ca mitropolit. Se împlinesc astăzi exact 150 de ani de când această biserică a fost sfințită. A fost o conlucrare în calitatea ei de lăcaș sfânt, binecuvântat de Dumnezeu, și orice biserică fiind o casă a Domnului, iată că și aceasta a fost rodul conlucrării dintre Dumnezeu cu credincioșii care au trecut prin atâtea încercări cu bisericile anterioare care au suferit atât de mult.
Ca semn de mulțumire pentru întreaga activitate pastorală desfășurată în cadrul comunității, precum și pentru sprijinul acordat la realizarea lucrărilor de renovare, ierarhul a acordat mai multe ordine eparhiale și distincții de vrednicie: diaconul Gheorghe Ioniță a fost hirotesit întru arhidiacon, părintele paroh Viorel Laiu, care este director al Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, a primit „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv” pentru clerici, părintele profesor Ioan Mihoc, fostul director al seminarului nemțean, a primit Diploma de onoare „Ștefan cel Mare și Sfânt”, părintele lect. Mihai Vizitiu a primit „Crucea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv”, iar părintele prof. Constantin Vasilescu a primit „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”. Totodată, „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv” pentru mireni au mai primit-o domnul Ciprian Olinici de la Secretariatul de Stat pentru Culte, președintele Consiliului Județean Neamț, Daniel Harpa, și primarul orașului Târgu Neamț, Vasile Apopei.
N-aș vrea altceva să spun decât că a rânduit Bunul Dumnezeu ca să avem bucuria și eu, și părintele profesor Vizitiu să slujim de 27 de ani aici, deci în cei 150 de ani se încadrează și slujirea noastră de 27 de ani, și dacă stăm să facem un bilanț acum, la 27 de ani, vreau să vă mărturisesc că am găsit niște suflete atât de calde, oameni atât de cuminți, atât de credincioși, și spuneam atunci când am predat parohia noului paroh, părintelui Viorel Laiu, că nu știu cum să le mulțumesc pentru că în cei 27 de ani nimeni nu m-a supărat măcar o dată. Vreau să le mulțumesc că și la lucrarea care s-a făcut în anii trecuți, și în cea care urmează, care se face în continuare, toți credincioșii sunt cei mai mari contribuabili aici, a transmis părintele profesor Ioan Mihoc.
Mă gândesc cât de importantă este ziua aceasta și cât de specială, cum a rânduit Bunul Dumnezeu să fie atâta pace, atâta binecuvântare, dar mă duce cu gândul la miile de credincioși care au primit Taina Botezului aici, sau Taina Cununiei, sau au plecat pe ultimul drum, poate sunt mii. Mă gândesc și la ctitori, mă gândesc și la cei care au putut, au reușit să ridice o așa frumoasă și măreață biserică. Am nădejdea și la cele zeci de mii de credincioși care vor urma de acum încolo, cum va rândui Domnul, să pășească pragul acestei biserici, a adăugat la final părintele paroh Viorel Laiu.
File de istorie la „Adormirea”
Potrivit tradiției, prima biserică în Târgu Neamț a fost înălțată în vremea domniei lui Ștefan cel Mare, poate chiar de el. Din cauza vitregiilor vremii (războaie, incendii) biserica a avut mult de suferit, fiind necesare dese reparații, în cele din urmă dispărând definitiv. Prima mențiune documentară despre biserica Adormirii datează din timpul domnitorului Gheorghe Ștefan (1653-1658). Biserica lui Gheorghe Ștefan, care a fost construită din lemn pe temelie de piatră, nu a rezistat decât până în prima jumătate a secolului XVIII-lea, fiind deteriorată, fie din cauza conflictelor armate care s-au desfășurat în această perioadă, fie din cauza incendiilor care se produceau destul de des.
Potrivit Sinodicului bisericii, aceasta a fost rectitorită de domnitorul Moldovei Grigore II Ghica, în timpul celei de a IV-a domnii (1747-1748), fiind sfințită în 1747 de mitropolitul Nichifor al Moldovei. Biserica refăcută de Grigore II Ghica nu a rezistat nici ea decât 62 de ani, fiind „prefăcută din nou” în anul 1809 de ctitorul Ștefan Velea din Târgu Neamț, la refacerea ei contribuind și credincioșii din târg, fiind sfințită de Mitropolitul Veniamin Costachi în același an (1809). Această biserică a fost ultima ridicată din lemn pe temelie de piatră, fiind distrusă complet de incendiul ce a izbucnit în 14 aprilie 1864, în noaptea de Înviere.
Construirea actualei biserici a început în anul 1867, prin contribuțiile bănești ale credincioșilor din oraș, și au continuat până în anul 1872 când, din cauza lipsei de bani, lucrările au încetat. Acestea au putut fi reluate datorită ajutorului dat de un bun creștin din Piatra Neamț, boierul Nicolae Albu, fost prefect al județului.
Lucrările au fost finalizate în anul 1875, lăcașul fiind sfințit în ziua de 10 august a anului respectiv de către Sfântul Ierarh Iosif Naniescu, fiind prima biserică de parohie sfințită de el după întronizarea sa ca mitropolit al Moldovei, la data de 6 iulie 1875.
Biserica este construită din piatră și cărămidă după planurile arhitectului Johan Brandel de Daggendorf, originar din Bavaria – Germania, fiind o podoabă arhitectonică a orașului.
După lucrările de pictură realizate între anii 1990-1998, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost resfințită în data de 18 octombrie 1998 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și a Bucovinei.
În acest moment, sfântul lăcaș trece prin mai multe etape de renovare și înfrumusețare.
Sursa: Arhiepiscopia Iaşilor.
