În Duminica a patra după Rusalii, 28 iunie 2026, când se amintește în Sfânta Evanghelie despre vindecarea slugii sutașului, părintele arhimandrit Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți, a ținut un cuvânt de învățătură la Sfânta Liturghie.
Printre altele, părintele Ioan a spus: „Credinţa care mântuieşte este o virtute, una dintre cele mai mari, o sinteză a virtuţilor. Credinţa care mântuieşte nu este un obiect pe care să-l ai o dată pentru totdeauna şi să-l porţi cu tine în buzunar, fără să-ţi mai faci probleme. Credinţa care mântuieşte este o nevoinţă, este o lucrare lăuntrică de toată vremea, ce poate să crească în noi, să fie împuţinată sau chiar să moară, în funcţie de cum trăim. Credinţa fără fapte este moartă. Faptele înseşi pot să fie moarte, dacă sunt formale, dacă sunt legaliste, dacă sunt izvorâte din prisos de mândrie, dacă sunt mincinoase sau interesate, dacă sunt în alt duh decât în Duhul Adevărului”.
