Marea furtunoasă este viaţa noastră, pe care navigăm până ce ajungem la limanul mântuirii, întru liniştea lui Dumnezeu. Corabia în care navigăm este Biserica lui Hristos, cea prin care putem ajunge în linişte şi siguranţă la liman, la mântuire. Pe această corabie nu suntem niciodată singuri. Suntem împreună, unii cu alţii, iar Hristos Domnul este Cel care conduce corabia Bisericii, singurul şi adevăratul Cârmaci, scrie doxologia.ro.
Furtuna şi valurile, sunt chiar încercările vieţii, prin care trebuie să trecem, având grijă să nu ne lăsăm pradă îndoielii sau puţinei credinţe, care ne pot scufunda şi ne pot aduce pieirea. Furtuni multe bântuie marea vieţii şi adesea, în necazuri şi dureri, ne scufundăm în valurile primejdioase ale îndoielii şi fricii. Peste toate acestea apare Salvatorul nostru – Domnul Iisus Hristos, care ne spune de fiecare dată cu dragoste: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
El apare mereu în furtunile vieţii, adresându-ne nouă celor de astăzi, încurajări în necazurile noastre, îndemnuri pline de optimism, de curaj, de dorinţa de a acţiona şi de a depăşi orice situaţie critică în care ne-am afla. Dar cuvintele Domnului sunt şi o chemare la o autocercetare, o coborâre în lăuntrul nostru pentru a ne face un examen de conştiinţă, pentru a vedea cum stăm fiecare cu viaţa, cu credinţa noastră, cu faptele noastre, cu relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii. Corabia reprezintă Biserica încercată de valurile sau furtunile istoriei, de persecuţii, de erezii, de forţe întunecate potrivnice ei.
Vântul care este potrivnic corabiei reprezintă vremurile sau situaţiile în care Biserica întâlneşte ostilitate şi respingere în lucrarea ei misionară de-a trece pe oameni de la viaţa pământească efemeră la viaţa cerească eternă, într-o lume învolburată de păcate, de patimi egoiste individuale şi colective. Corabia preînchipuie Biserica lui Hristos ca spaţiu al mântuirii, ca adunare a oamenilor în iubirea mântuitoare a lui Hristos. De aceea, majoritatea bisericilor, ca locaşuri de cult, din primele veacuri şi până acum, se construiesc în formă de corabie, iar turla principală, purtând în vârf o cruce , ţine loc de catarg. Hristos Cel răstignit şi înviat conduce tainic această corabie a mântuirii.
El stă la cârma Bisericii pentru că El este Capul Bisericii şi cheamă la lucrarea mântuirii slujitori care binevestesc lumii Evanghelia vieţii veşnice şi îndrumă pe calea mântuirii pe cei ce cred în El şi sunt botezaţi în numele Preasfintei Treimi. Când omul recunoaşte că are nevoie de ajutorul sau harul lui Dumnezeu, el poate deveni slujitor al lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. În vijelia nenorocirilor, în situaţiile cele mai grele şi în momentele de încruntare şi zbucium, să nu ne temem de nimeni, convinşi că Mântuitorul nostru este viu. El are milă să ne aline şi putere să ajute pe toţi care suntem în primejdie pe marea învolburată a acestei vieţi.
