Pentru dobândirea banilor sau a altor lucruri materiale, nu trebuie niciodată să-l nedreptăţim pe aproapele şi să folosim în general mijloace ilicite şi neortodoxe, meşteşugiri ademenitoare, escrocherii şi minciuni. Pentru că Dumnezeu urăşte nedreptatea (Psalm 44, 8; Evrei 1, 9) şi pedepseşte mai devreme sau mai târziu pe toţi cei care fac nedreptate, scrie ziarullumina.ro.
Aşadar, în chip drept, Psalmistul arată că „cel care iubeşte nedreptatea îşi urăşte sufletul lui” (Psalmul 10, 5). De aceea, să dobândim bunurile materiale doar cu mijloace legale, adică în moduri îngăduite atât de legea lui Dumnezeu, cât şi de legea cetăţii, aşa cum este în principal lucrarea, osteneala personală cinstită. De altfel, lucrarea este cuprinsă atât în poruncile Vechiului Testament cât şi ale Noului Testament. Nimeni nu trebuie să urmărească dobândirea bunurilor pământeşti pentru scopuri deşarte sau, şi mai mult, pierzătoare de suflet.
Nu trebuie să ne punem nădejdea în bogăţiile pe care întâmplător le deţinem şi să lăsăm inima noastră să fie înrobită de acestea, pentru că toate bunurile pământeşti sunt stricăcioase şi trecătoare. Deseori, aşa cum întăreşte experienţa, dintr-o întâmplare neînsemnată, omul este lipsit de toată averea lui. Dacă se întâmplă să pierdem bunurile noastre materiale, în spatele acestei pierderi va trebui să vedem voia atotînţeleaptă a lui Dumnezeu, să ne supunem acesteia fără tânguire şi să răbdăm cu bărbăţie sufletească sărăcia.
Chiar şi în mijlocul lipsei celei mai crunte, să nu încetăm să nădăjduim în Preabunul Dumnezeu şi să preamărim Preasfânt numele Lui, aşa cum a făcut dreptul şi virtuosul Iov. Pentru că nu trebuie să uităm faptul că bunurile materiale nu aduc fericirea reală, adică mângâierea, odihna şi pacea inimii, nici nu sunt indispensabile pentru mântuirea sufletului. Dimpotrivă, pun piedici mântuirii, odată ce, aşa cum a zis Domnul, „cu greu va intra bogatul în împărăţia cerurilor” (Matei 19, 23).
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască bunurile necesare, aşa cum zicem în rugăciunea domnească: „Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 11).
