Începând cu perioada comunistă şi ajungând până în prezent, foarte mulţi români au fost şi sunt încă tentaţi de mirajul Occidentului, imigrând în masă mai cu seamă în ultimele două decenii, când posibilităţile accesului la o viaţă mai bună, regăsită incontestabil numai în lumea civilizată a Europei, s-au diversificat, ajungând chiar la nivelul obiceiului de rutină, scrie doxologia.ro.
Desigur că fenomenul nu trebuie limitat doar la spaţiul ţării noastre, el regăsindu-se cu precădere în majoritatea ţărilor fostului bloc comunist şi totodată inspirând poveşti cu fugari desprinse parcă din romanele de science-fiction ale lui Jules Verne sau provocând îndeosebi creaţia artistică autohtonă de conotaţie liric-burlescă, savurată la scara blocului în compania berii la pet şi a pungii cu seminţe, care nu a ezitat absolut deloc să cânte aventurile compatrioţilor de pe toate meleagurile bătrânului continent şi nu numai.
Acest gold rush caracteristic perioadei de libertate pe care am traversat-o defineşte nu doar intenţiile de natură pur economică ce au dinamizat românii spre o zonă cu alte posibilităţi, mai bune, ci şi preocupările la nivelul perspectivei intelectual-formative ce au capacitat, în special tinerii, către direcţia unor oportunităţi inedite. Odată ajunşi într-un spaţiu şi într-un context altul decât cel autohton cu care se obişnuiseră până la un moment dat, primul instinct firesc este acela de a compara cele două peisaje, cel adoptiv şi cel nativ.
Ca să nu mai vorbim de faptul că românii de peste hotare uneori refuză să îşi decline propria identitate, pentru a avea o şansă mai bună într-un anumit punct al carierei, chiar dacă aceasta nu înseamnă decât debarasarea farfuriilor prin cine ştie ce restaurant.
