Dacă totul e de la Domnul, şi boala noastră este tot de la El. Dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că şi boala noastră. Vrăjmaşul va însuflă: „Nu vei rezista”. Să-i răspundem: nici nu ma gândesc să rezist de unul singur, ci nădăjduiesc că Milostivul Domn nu mă va lăsa singur, ci mă va ajuta să ţin piept cum m-a ajutat şi până acum. Neputinţele arată mai degrabă mila şi luarea-aminte a lui Dumnezeu faţă de noi decât lipsa Lui de bunavoinţă, scrie doxologia.ro.
Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. Sunt boli a căror vindecare este oprită de Domnul – atunci când El vede că boala e mai de trebuinţă că sănătatea pentru mântuire. Dumnezeu a îngăduit boala. Să mulţumim Domnului, fiindcă tot ce e de la Domnul spre bine este. Boala smereşte, înmoaie sufletul şi-i uşurează obişnuiţa povara a grijilor de multe feluri.
Să răbdăm şi să mulţumim lui Dumnezeu, spunând în sinea noastră: „Această boală este pentru păcatele mele mari şi nenumărate. Domnul îmi ia puterile ca prin aceasta să mă facă mai înfrânat. El nu mai ştie cum să mă îndrepte altfel. A încercat şi cu mila, şi cu necazurile, şi nimic nu a folosit. Iar ceasul morţii se apropie – şi, când va veni, ce va face ticăloşia mea? Doamne, Dumnezeul meu! Cruţă zidirea Ta cea neputincioasă”.
Când omul e bolnav, fie şi usor, moartea îi vine în minte ca sufletul să cunoască voia Domnului. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsă, ca pe un canon, alteori spre învăţare de minte, ca omul să îşi vină în fire, alteori ca să îl izbăvească de un necaz ce ar cădea asupra lui de ar fi sănatos, alteori ca omul să vădească răbdare şi prin aceasta mai mare răsplată să merite, iar alteori ca să se curăţească de vreo patimă, ca şi din multe alte pricini. Strămtorările sunt de la Dumnezeu.. Să le răbdăm şi să mulţumim ca să ne folosim de ele şi să ne slobozim din strâmtorări.
