În fiecare zi suntem puşi în faţa unei alegeri şi trebuie să fim permanent pregătiţi şi atenţi să nu ne înşelăm. Cântărim fapte şi acţiuni, zilnic, toate putând avea repercusiuni vremelnice pentru fiecare dintre noi. Însă, când vine vorba ca unul dintre noi să facă o alegere privind viaţa veşnică, se întâmplă de foarte multe ori ca această scrupulozitate a alegerii să pălească. Iisus Hristos bate la inima noastră şi aşteaptă să I se deschidă, scrie doxologia.ro.
El nu aşteaptă veşnic. Şi asta nu că nu ar dori, ci pentru că este un timp limitat în a auzi acel ciocănit şi a deschide uşa inimii. Iar acel timp este viaţa noastra. În timpul acestei vieţi, trebuie deschisă această uşă. Cine poate să fie sigur că Hristos va aştepta toată viaţa noastră sau, dacă va pleca la altă uşă, se va întoarce iarăşi la noi? În acest moment alegerea devine esenţială pentru fiecare dintre noi, dar în mod deosebit când eşti tânăr.
Tinereţea este vârsta alegerilor. Înşelarea, atunci când trebuie să alegem viitorul nostru veşnic, este un lucru îngrozitor. Dacă, în loc să Îl alegem pe Hristos, alegem egoismul nostru, plăcerile noastre, micile noastre ambiţii şi dorinţe de mărire, facem o greşeală fatală. Pe moment, nu vom vedea întâmplându-se nimic, dar mai târziu vom culege roadele. Toţi vorbim, sau ne dorim, într-un moment al vieţii, să fim mântuiţi. De altfel, cei mai mulţi dintre noi caută Biserica exact în acest scop.
Pentru a fi mântuiţi trebuie mai întâi să ştim şi să recunoaştem că suntem pierduţi. Cu toţii ne aflăm pe apa învolburată a păcatului. Hristos stă pe această apă şi ne cheamă la El. Să păşim fără să ne tremure cugetul sau inima. El Hristos, Mituitorul, întinde mâna salvatoare spre fiecare dintre noi. Să alegem să păşim cu credinţă şi smerenie către El. Să spunem şi noi atunci când avem vreme: „Iubi-te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi Izbăvitorul meu
