Oamenilor le place sa inventeze autoritatea morală. De aceea avem arbitri în jocurile sportive și judecători. Avem un simț înnăscut privind ceea ce este bun sau rău și ne așteptăm ca lumea să se supună acestui fapt. Părinții ne spun asta, profesorii ne învață asta. Fii un băiat cuminte și vei primi o bomboană. Dar realitatea este indiferentă. Ai învățat mult, dar ai picat examenul. Ai muncit mult, dar nu ai fost promovat. O iubești, dar nu te sună înapoi.
Problema nu constă în faptul că viața este nedreaptă, ci în perspectiva ta greșită asupra corectitudinii. Uită-te la persoana care îți place, dar care nu simte același lucru pentru de tine. Aceasta este o persoană completă. O persoană cu o experiență de ani de zile în care a devenit o persoană total diferită de tine. O persoană adevărată care interacționează cu sute sau mii de alți oameni în fiecare an. Și încă un aspect incorect de a privi viața. Ne place să ne detestăm șefii, părinții și politicienii.
Raționamentul lor este nedrept. Și prostesc. Deoarece nu sunt de acord cu mine! Și ar trebui să fie! Pentru că, fără nici o îndoială, reprezint cea mai importantă autoritate din întreaga lume. Greșit! Este adevărat că există persoane groaznice care dețin autoritatea. Dar nu sunt cu desăvârșire monștri răi care își urmăresc propriul interes și care se bucură de nefericirea ta. Cei mai mulți dintre aceștia își dau silința ca și tine, numai că se află în circumstanțe diferite.
Poate că aceștia știu lucruri pe care tu nu le știi și poate că au priorități diferite. Dar indiferent de modul în care te fac să te simți, acțiunile altora nu constituie o judecată cosmică a ființei tale. Raționamentul lor nu este decât produsul vieții pe care o trăiesc.
Sursa: doxologia.ro
