Deoarece trăim într-o ţară creştină ortodoxă, ar trebui să fie foarte simplu „să fii creştin la locul de muncă”. Despre cum ar fi fost Mântuitorul… „creştin la locul de muncă”, ne putem face o părere imaginându-ne cum Dumnezeu-întrupat cioplea lemnul, sub ascultarea şi îndrumarea bătrânului losif. Şi Maicia Domnului şi-a dedicat fecioria, tinereţea şi întreaga viaţă lui Dumnezeu, dar se trezea dimineaţă de dimineaţă, muncea toată ziua pentru cele necesare vieţii, iar seara îi mulţumea Domnului „pentru toate câte ne-a dat nouă”, scrie doxologia.ro.
Sf. Apostol Pavel, pe lângă evanghelizare, ştia să împletească şi stofe pentru corturi. Cum poate fi creştin astăzi, cel care bate cu ciocanul, cel care conduce maşina, cel care predă de la catedră, cel care stă 8 ore pe zi în faţa computerului? Este o problemă care ţine mai mult de interior şi ceva mai puţin de exterior. Cum interiorul ne aparţine, acesta poate să rămână permanent creştin. în exterior e mai complicat, pentru că nimeni nu te angajează pentru că te comporţi creştineşte la serviciu, ci pentru competenţele profesionale.
Dar chiar şi aşa, oriunde în lumea civilizată, decenţa, conştiinciozitatea, politeţea, respectarea cuvântului dat, spiritul de echipă sunt apreciate. Şi orice creştin autentic ştie că toate acestea sunt manifestări naturale ale sufletului care vrea să trăiască în Adevăr. Fără să vrem, am descoperit că a te comporta creştineşte la serviciu este şi util. De ce sa ne purtăm creştineşte la serviciu?
Ne purtăm creştineşte la serviciu ca să facem să strălucească lumina lui Hristos, atât cât se poate, într-un mediu şi într-un spaţiu unde oamenii se adună pentru un scop economic şi personal. Sf. Serafim de Sarov spunea: „Mântuieşte-te pe tine şi mii în jurul tău se vor mântui”. Interesant în această regulă e că reciproca nu funcţionează, iar grija faţă de sufletul propriu este, de această dată, cu totul altceva decât un banal gest egoist. Aceasta ne-ar trebui şi nouă în relaţia cu colegii de serviciu.
