Oamenii sunt răi pentru că suferă. Când ești rănit, flămând, când ai sute de vise neîmplinite, când ești nemulțumit de cum arăți, de ce faci, de casa ta, de serviciul tău, când puține dintre câte ți-ai propus vreodată ies, când mereu iarba pare mai verde pe cealaltă parte a gardului, paharul tău este gol. Inima ta urlă de supărare, de frustrare, ești copleșit de emoții negative, nu ai cum să oferi bine altora, este pur și simplu imposibil, scrie doxologia.ro.
Nu ai ce oferi, pentru că nu ai nimic bun al tău, sau ai foarte puține. Bunătatea se învață, empatia se învață, dragul de oameni se învață. Dar ca să înveți toate astea, ai nevoie de prezență (să înțelegi exact ce ți se întâmplă de fapt) disponibilitate emoțională (putere să te schimbi, curaj să suferi ca să te vindeci), de timp (să te uiți în tine) și de o motivație puternică pentru care să vrei să schimbi lucruri în tine, pentru a aduce bine și altora.
Pentru că nu e ușor, e, de fapt, groaznic de greu. Foarte puțini dintre noi se nasc empatici și inteligenți emoționali. Ne naștem egoiști și așa rămânem, dacă nu devenim conștienți la cât de important este să oferim iubire, înțelegere, acceptare. Trebuie întâi să faci curat cu tine. Iar ca să faci asta, trebuie întâi să-ți dai seama că e nevoie de curățenie. Că ai o problemă și că soluția e la tine.
Când viața ta se petrece pe pilot automat, între serviciu, televizor și farfuria de pe masa din bucătărie, cu nici măcar o clipă de atenție la ceea ce simți cu adevărat, când ești ca șoricelul pe rotiță de dimineață până seara, când ești atent doar la alții, la defectele și problemele lor, când te trezești observând pe alții de zeci de ori pe zi, iar tu te simți fără cusur, când ești înconjurat de oameni care fac exact ca tine, e greu să vezi adevărul despre tine. Iar când cineva încearcă să ți-l spună, ridici vocea, devii defensiv, agresiv, etichetezi, jignești, ca să ascunzi și mai adânc, inclusiv de tine, adevărul despre golul din tine.
