Mândrul sau orgoliosul este un om plin de sine. El are o părere exagerată despre valoarea sa şi o încredere nelimitată în propriile sale puteri. El se consideră înzestrat cu toate calităţile şi toate talentele. Din toată figura celui mândru se revarsă o supremă mulţumire, o încredere absolută. Cu fruntea măreaţă, pare că vrea să atingă cerul; privirea impunătoare cere respect; iar buzele lui exprimă dispreţ pentru toţi, scrie doxologia.ro.
Gesturile lui largi, afectate, descopăr pe omul mulţumit de sine, având chiar o adevărată admiraţie pentru propria lui superioritate. Dacă într-o societate ia cuvântul, toţi trebuie să tacă. Dacă vrei să-i răspunzi, te întrerupe şi continuă. Dacă îţi spui şi tu părerea, el nu te ascultă şi stă gata să-şi pună în lumină inteligenţa şi elocvenţa. Aceeaşi atitudine îngâmfată în toate ocaziile şi situaţiile.
Priveşte cu dispreţ pe cei din jurul său ca pe nişte fiinţe inferioare şi caută cu orice preţ să-i umilească. El singur este totul, nu poate suferi superioritatea altora. Se angajează de multe ori în acţiuni dezastroase şi i se pare că s-ar micşora dacă ar asculta sfaturile altora. Pentru aceea se izolează, este un element de discordie şi o piedică în calea progresului.
El devine o şcoală de degradare, cultivând minciuna şi linguşirea. Cea mai mare plăcere o are când este lăudat şi ridicat în slavă. Vanitatea îi este nesăţioasă, laudele îi sunt necesare ca şi aerul pentru plămâni. Linguşitorii îşi fac apariţia şi roiesc în jurul lui ca muştele în jurul cadavrului. O vorbă goală este decretată de aceştia drept o cugetare de geniu; o pagină banală este declarată o operă de artă; o cuvântare plictisitoare, drept un discurs celebru; o întâmpinare ridicolă, drept un act de eroism.
